Nulitatea Actului Juridic Civil

Noţiuni introductive

În dreptul civil nu există o definiţie a nulităţii actului juridic civil, dar în literatura de spscilalitate, nulitatea actului juridic „ este acea sancţiune de drept civil, care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice editate pentru incheierea sa valabilă” şi intervine în cazul în care nu sunt respectate condiţiile de valabilitate ale actului juridic civil. Efectele actului juridic se desfiinţează retroactiv, de la data încheierii, ele condiderându-se că nu au existat niciodată, nulitatea priveşte momentul încheierii actului, cu nesocotirea prevederilor legale.

Funcţiile nulităţii, în literatura de specialitate sunt evidenţiate două funcţii ale nulităţii, şi anume :

- funcţia preventivă – reprezintă efectul inhibitoriu pe care îl exercita asupra subiectelor de drept civil, tentate să încheie actul juridic civil cu nerespectarea condiţiilor sale de validitate.

- funcţia represivă sau sancţionatorie - presupune tocmai înlăturarea efectelor contrare legii şi intervine atunci când funcţia preventivă a fost ignorată iar actul a fost încheiat cu încălcarea legii.

- funcţia reparatorie se materializează în restabilirea situaţiei existente înainte de încheierea actului şi repararea prejudiciului eventual produs prin încălcarea dispoziţiei legale.

I.Clasificarea Nulităţii Actului Juridic Civil

În cazul nulităţilor actului juridic civil, acestea pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii :

- în funcţie de natura interesului ocrotit :

a) nulitatea absolută – este nulitatea care sancţionează nerespectarea , la încheierea actului juridic, a unei norme care ocroteşte un interes general, obştesc.

În legislaţie, nulitatea absolută este desemnata prin formula „nulitatea de drept “ sau „nulitate” sau „nulitate de plin drept “.

b) nulitatea relativă – este nulitatea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil a unei norme care ocroteşte un interes particular, individual ori personal. Nulitatea relativa este indicată prin formulele : „actul este anulabil” , sau „actul este anulat “ .

Dintre acestea două categorii , nulitatea relativă este regula, iar cea absolută reprezintă excepţia.

- după modul de consacrare legislativă, nulitatea poate fi :

a) nulitatea expresă – e acea nulitate care este prevăzuta ca atare într-o dispoziţie legală, majoritatea nulităţilor exprese sunt prevăzute fie in Codul Civil, fie in alte izvoare ale dreptului civil .

b) nulitatea virtuală – e acea nulitate care nu este prevăzuta expres de lege, dar rezultă din modul în care este reglementata o anumita condiţie de validitate a actului juridic civil.

- după felul condiţiei de validitate, nerespectate, nulitatea poate fi :

a) nulitatea de fond – intervine în cazul de lipsei ori nevalabilităţii unei condiţii de fond a actului juridic civil : consimţământ, capacitate, obiect, cauză.

b) nulitatea de formă – apare în situaţia nerespectării formei cerute ad validitatem.

- în funcţie de întinderea efectelor sale :

a) nulitatea parţială – aceasta desfiinţează numai o parte dintre efectele actului juridic civil, celelalte efecte ale actului producându-se deoarece nu contravin legii.

b) nulitatea totală– desfiinţează actul juridic civil în întregime.

Dintre cele două tipuri de nulitate, cele mai numeroase sunt nulităţile de fond.

- după modul de valorificare, nulităţile se împart in :

a) nulitate judiciară, apare în baza unei hotărâri judecătoreşti;

b) nulitate amiabilă, sunt rare în practică .