Nulitatea Contractului Individual De Muncă

Capitolul I

Preliminarii

1. Consideraţii introductive privind dreptul muncii. Munca reprezintă o activitate specific umană , care încă de la începuturile existenţei umane, prezintă o importanţă deosebită în viaţa omului şi a colectivităţii umane şi îndeplineşte multiple funcţii cu caracter social, economic, cultural şi uman. De aceea, o societate modernă crează un cadru legislativ şi un statut aparte muncii, tocmai pentru a individualiza raportul în baza căruia se prestează munca, caracterul juridic al relaţiilor între angajator şi salariat, care împreună formează raportul juridic de muncă, fiind inclus în sistemul dreptului ca ramură aparte, sub denumirea de dreptul muncii . În egală măsură, dreptul muncii constituie şi o ramură a ştiinţelor juridice care studiază normele şi instituţiile specifice muncii.

Transformări importante se observă, odată cu modificările survenite în legislaţia noastră după evenimentele din 1989, când un factor determinant al liberalizării şi al economiei de piaţă a implicat trecerea masivă din zona dreptului public în zona privată a raporturilor juridice de dreptul muncii. De precizat este faptul că la baza raporturilor juridice de muncă stă contractul individual de muncă, care atunci când îmbracă forma negocierii colective, se concretizează în contractul colectiv de muncă.

Din cele expuse mai sus, se poate concluziona, că se poate vorbi de un drept individual al muncii, concretizat în încheierea, modificarea, încetarea şi nulitatea contractului individual de muncă, incluzându-se drepturile şi obligaţiile ce le are angajatorul şi salariatul în activitatea muncii, în soluţionarea conflictelor ce apar, în răspunderea reciprocă precum şi în formarea profesională; totodată, se poate vorbi şi de un drept colectiv al munci referindu-ne la încheierea, modificarea, încetarea contractului colectiv de muncă, cât şi la statutul juridic al organizaţiile patronale şi sindicale, la dialogul social, coflictele de interese şi de drepturi, greva sau unele aspecte privitoare la concedierea colectivă .

Dreptul muncii este un drept al contractului de muncă, deoarece obiectul dreptului muncii cuprinde relaţiile sociale de muncă, ce odată intrate sub sfera de reglementare a normelor juridice, devin raporturi juridice de muncă. De aceea din perspectivă social-economică, în urma unor statistici la nivel mondial s-a constatat că o treime din populaţia adultă îşi menţine mijloacele de existenţă în baza unui contract individual de muncă .

Iată de ce am ales ca introducere la tema referatului de faţă, nulitatea contractului individual de muncă, o trecere în revistă a noţiunilor generale de dreptul munci iar în continuare voi prezenta câteva din aspectele generale ale contractului individual de muncă oprindu-mă la nulitatea acestuia.

2. Contractul individual de muncă. Conform art. 10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu. În doctrină s-au dat şi alte definiţii ale contractului individual de muncă dar care în esenţă sunt asemănătoare cu cea formulată de legiuitor, având ca elemente caracteristice prestarea muncii, salariul şi subordonarea salariatului faţă de patron; la acestea se poate adăuga şi elementul temporal, având în vedere posibilitatea ca în contract să se prevadă durata determinată pentru care se încheie acesta. Contractul individual de muncă este un act juridic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesivă, intuitu personae, sinalagmatic, consensual, bilateral şi implică obligaţia de „a face”. De asemenea, acest contract poate prezenta aspecte comune cu contractul de mandat comercial, contractul de management şi contractul de voluntariat.