Nulitatea relativă a căsătoriei

Dreptul familiei reuneşte normele juridice care reglementează raporturile personale şi cele patrimoniale izvorâte din căsătorie, rudenie, adopţie, precum şi din alte relaţii asimilate de lege, sub

unele aspecte, relaţiilor de familie.

Ca ramură de drept, apartenenţa sa la dreptul privat este incontestabilă.

Unele particularităţi ale dreptului familiei sunt evidenţiate prin aplicarea criteriilor subsidiare de diviziune, precum calitatea subiectelor, caracterul normelor juridice, natura sancţiunilor. Astfel, subiectele raporturilor de dreptul familiei au o anumită calitate izvorâtă din raporturile de familie sau din raporturi asimilate acestora, ceea ce – numai cu referire la drepturile personale nepatrimoniale, de altfel precumpănitoare în dreptul familiei – reduce nivelul de abstractizare a

conţinutului unor drepturi subiective, precum dreptul la nume.

Din punct de vedere al caracterului normelor aparţinând dreptului familiei, este de semnalat ponderea normelor imperative în defavoarea celor dispozitive, predominante în dreptul civil. Relaţiile de

familie nu sunt de interes exclusiv privat, astfel că, de regulă, opţiunea unei anumite conduite nu este lăsată la aprecierea părţilor.

Obiectul dreptului familiei Având ca reper definiţia dată dreptului familiei, vom spune că obiectul de reglementare al normelor de dreptul familiei îl constituie raporturile de familie, adică :

- raporturile de căsătorie;

- raporturile de rudenie firească;

- raporturile de rudenie adoptivă;

- raporturile asimilate, sub unele aspecte, relaţiilor de familie; efectele juridice recunoscute de legiuitor relaţiilor incluse în mod excepţional în categoria celor de familie gravitează în jurul obligaţiei de întreţinere între anumite categorii de persoane.

II NULITATEA CASATORIEI

Sanctiune civila constand in desfiintarea casatoriei care a fost incheiata cu incalcare prevederilor legale.

Poate fi absoluta sau relativa.

Nulitatea absoluta intervine in cazurile in care: oricare din soti nu implinise varsta prevazuta de lege pentru a se putea casatori; casatoria nu va fi totusi declarata nula daca, intre timp, acela dintre soti care nu avea varsta ceruta pentru casatorie a implinit-o ori daca sotia a dat nastere unui copil sau a ramas insarcinata. Oricare din soti era casatorit la data incheierii casatoriei, bigamie. Daca sotul unei persoane declarate moarta s-a recasatorit si, dupa aceasta, hotararea declarativa de moarte este anulata, casatoria noua ramane valabila; prima casatorie este desfacuta pe data incheierii noii casatorii. Sotii se afla intr-un grad de rudenie pentru care casatoria este interzisa. Unul dintre soti este alienat mintal, debil mintal sau, fiind lipsit vremelnic de facultati mintale, la incheierea casatoriei nu a avut discernamantul faptelor sale.

Casatoria s-a incheiat fara consimtamantul unuia sau ambilor soti. Casatoria a fost incheiata in lipsa delegatului de stare civila sau de catre o persoana necompetenta. Totusi, casatoria nu este nula daca acea persoana a exercitat in mod public, desi nu era competenta, atributiile delegatului de stare civila. In afara cauzelor mentionate mai sus, exista si cause de nulitate absoluta a casatoriei care, desi nu sunt prevazute in mod expres in lege, se deduc in mod necesar din natura acestei institutii si continutul ei essential. Astfel, o cauza de nulitate este inexistenta diferentei de sex dintre soti. Nulitatea relativa a casatoriei, poate fi ceruta de sotul al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie sau prin violenta; anularea casatoriei din aceste cauze poate fi ceruta de cel al carui consimtamant a fost viciat numai in termen de sase luni de la incetarea violentei ori de la descoperirea erorii sau vicleniei. Tinandu-se seama de necesitatea ocrotirii copiilor, legea prevede ca declararea nulitatii casatoriei nu are nici o urmare in [rivinta acestora, care isi pastreaza situatia de copii din casatorie, aplicandu-se, prin asemanare, dispozitiile prevazute la divort, in legatura cu drepturile si obligatiile dintre parinti si copii. O alta regula specifica se refera la sotul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei declarata nula sau anulata, aceasta pastrandu-si, pana la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila; cererea de intretinere a sotului de buna-credinta si raporturile patrimoniale dintre soti sunt supuse, prin asemanare, dispozitiilor privitoare la divort.