Nulitatea societății comerciale în codul civil nou

Capitolul 1. Introducere

Materia nulităţii societare (atât nulitatea contractului de societate, cât şi nulitatea persoanei juridice) are o conformaţie vizibil diferită de regimul legal general al nulităţii.

Tipul de nulitate societară încorporată în noul Cod civil, are o sorginte europeană şi comercială. Nu este greu de observat faptul că şablonul acestei sancţiuni reprezintă o copie a nulităţii societăţii comerciale aşa cum este ea deja reglementată în Legea 31/1990.

Ceea ce la un moment dat părea o sancţiune atipică, o nulitate comercială, a fost translatată în dreptul comun în aceleaşi coordonate juridice. Dreptul privat conţine o sancţiune juridică care părea particulară şi închisă în interiorul dreptului comercial.

Urmând principiile tradiţionale, art.1 din noul Cod civil prevede că dispoziţiile acestuia reglementează raporturile patrimoniale şi pe cele nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.

În continuare art.2 prevede că regulile stabilite de noul Codul civil constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale.

Consacrând aplicarea generală a Codului civil, se prevede că dispoziţiile sale se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.

În concepţia noului Cod civil art.3 alin.2, profesioniştii sunt toţi cei care exploatează o întreprindere. Exploatarea unei întreprinderi reprezintă, potrivit art.3 alin.3, exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane a unei activităţi organizate care constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu ca scop obţinerea de profit.

Din dispoziţiile prezentate mai sus, rezultă că noul Cod civil a abandonat sistemul autonomiei dreptului comercial, reglementat de Codul comercial, în favoarea sistemului unităţii dreptului privat.

Schimbarea sistemului de reglementare reclamă o nouă abordare a instituţiilor dreptului comercial.

Instituţia actelor de comerţ şi instituţia comercianţilor urmează a fi reconsiderate, având ca bază conceptele de întreprindere şi profesionist, definite de noua reglementare legală.

În privinţa instituţiei societăţilor comerciale, în analiza dispoziţiilor legii speciale, trebuie avute în vedere reglementările Codului civil privind contractul de societate şi cele referitoare la statutul persoanelor juridice.

Legea nr.31/1990, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.32/1997 , cuprinde în titlul II, reguli generale privind constituirea societăţilor comerciale. Societatea comercială este, în esenţa, un contract şi, de asemenea, o persoană juridică.

La baza constituirii oricărei societăţi comerciale se află voinţa asociaţilor, manifestată în condiţiile legii. Asociaţii se înteleg să pună în comun anumite bunuri, să desfăşoare o activitate comercială şi să împartă beneficiile. Fundamentul societăţii comerciale îl reprezintă actul constitutiv.

Societatea comercială dobândeşte personalitate juridică prin îndeplinirea unor formalităţi cerute de lege.

Pentru a ne putea referi la cazurile de nulitate a societăţii comerciale, trebuie să distingem între nulitatea persoanei juridice şi nulitatea contractului de societate.

Capitolul 2. Nulitatea contractului de societate

2.1. Contractul de societate

Sancţiunea nulităţii contractului de societate din reglementarea noului Cod civil a urmărit noutăţiile din materia nulităţii persoanei juridice. Aşa cum se întâmplă şi în dreptul comercial, nu poate fi concepută o nulitate a contractului care stă la baza persoanei juridice în afara nulităţii persoanei juridice însăşi.

Noutatea acestei reglementări a contractului de societate constă în sancţionarea exclusivă a nulităţiilor exprese, astfel nulitatea societăţii va fi incidentă exclusiv ca urmare a încălcării dispoziţiilor speciale aplicabile care sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Singurele nulităţi exterioare materiei acceptate sunt reprezentate de cele rezultate din încălcarea condiţiilor generale de validitate a contractelor.

În doctrină , s-a precizat că regimul sancţionator în materie are caracteristica de a nu acţiona în forma declarată a nulităţii decât în cazurile exprese, în rest apelând la mecanismul altei sancţiuni juridice, inexistenţa.

În privinţa contractului de societate, art.1884 alin.2 din noul Cod civil reglementează condiţiile de formă şi de conţinut, arătând că sub sancţiunea nulităţii absolute, contractul prin care se înfiinţează o societate cu personalitate juridică trebuie încheiat în formă scrisă şi trebuie să prevadă asociaţii, aporturile, forma juridică, obiectul, denumirea şi sediul societăţii.

Conform art.5 din Legea nr.31/1990, societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de societate, iar societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut.