Obiectul Executării Silite

INTRODUCERE

Executarea silită, fază indispensabilă a dreptului procesual civil, are drept scop realizarea definitivă si practică a unui drept recunoscut printr-o hotărîre judecatorească, sau prin orice act juridic care constată in mod neindoielnic diferite feluri de obligaţii între subiectele de drept. Din acest punct de vedere, cunoaşterea procedurii civile ar fi incompletă dacă ne-am mărgini doar la studierea principiilor procedurii propriu-zise si n-am cauta sa aprofundăm căile pe care pot fi aduse la indeplinire dispoziţiile titlurilor executorii. Executarea silită, ca instituţie juridică, merge paralel cu dezvoltarea civilaţiei, insă nu aş putea spune ca importanţa sa a fost recunoscută mereu de legiuitori. Dar necunoaşterea sau ignorarea căilor de realizare a unui drept ar insemna a răpi, celui care are dreptul să triumfe, mijlocul indispensabil pentru a ajunge la ceea ce a cîştigat, fie pe cale judecatorească, fie pe cale convenţionala. Nimeni nu se judecă doar pentru a avea cîştig de cauză pe hîrtie. Din momentul obţinerii titlului executoriu, creditorul este obligat să recurgă la toate drepturile acordate de lege în cadrul activităţii de executare silită, în vederea realizării dreptului dobîndit. Orice titlu presupune şi obligaţii ale debitorului. Ideal ar fi ca ele să fie îndeplinite de bună voie, dar realitatea ne arată contrariul.

1. Noţiunea de obiect al executării silite şi dispoziţii generale cu privire

la urmărirea bunurilor

Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comună a creditorilor săi. Conform art. 285 al Codului civil al Republicii Moldova, bunuri sînt toate lucrurile susceptibile apropierii individuale sau colective şi drepturile patrimoniale. În acelaşi articol, Codul civil atribuie lucrurilor acele obiecte corporale în raport cu care pot exista drepturi şi obligaţii civile. Veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă potrivit legii, sunt urmăribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor. În baza acestor dispoziţii se consideră că întreg patrimoniul debitorului poate fi urmărit de creditori pentru realizarea creanţelor lor. Însă, în acest context trebuie remarcat că bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Sintagma de obiect al executării silite are semnificaţii diferite după cum ea se referă la executarea directă sau la executarea silită indirect.

În cazul executării silite directe, obiectul executării silite poartă chiar asupra bunurilor ce formează obiectul raportului juridic recunoscut prin hotărîre judecătorească sau prin alt titlu executoriu. Cu alte cuvinte, în acest caz, obiectul executării silite se identifică întocmai cu obiectul obligaţiei stabilite prin titlu executoriu. Dimpotrivă, în cazul executării silite indirecte obiectul urmăririi este distinct, anume în sensul că el poartă asupra bunurilor mobile sau imobile ale datornicului, acestea urmînd să fie valorificate, în modalităţile prevăzute de lege, în vederea satisfacerii creanţei . De aceea, în acest din urmă caz ne aflăm în prezenţa unei executări prin echivalent, dar nu în natură.

Obiectul executării silite o reprezintă obiectul obligaţiei stabilite prin documentul executoriu, iar conform art. 88 al Codului de executare al Republicii Moldova, urmărirea bunurilor debitorului constă în sechestrarea, ridicarea şi în vînzarea lor.

Poate fi urmărit un bun pentru creanţa debitorului în primul rînd numai dacă acesta îi aparţine. Un bun corporal sau universalitate de bunuri poate fi urmărit dacă se află în circuitul civil, indiferent de faptul la cine se află în posesiune sau orice drept patrimonial sau creanţă bănească cu excepţia celor care nu sînt pasibile de urmărire silită(executare silită directă sau indirectă). De aici se desprinde ideea că pot forma obiect al executării silite numai bunurile deţinute de debitor cu titlu de proprietar şi nu cele ce le deţine în numele altuia.

2. Bunurile debitorului care nu pot fi urmărite

Pentru ca un bun să fie urmărit în procedura executării silite e necesar ca bunul să fie în proprietatea debitorului, bunurile să fie în circuitul civil(bunurile aflate în circuitul civil restricţionat se vir urmări în mod aparte) şi bunurile trebuie să fie susceptibile de urmărire silită, aceasta însemnînd că bunul nu trebuie să fie exceptat de la urmărirea sa.

Conform regulii generale, debitorul răspunde pentru obligaţiile sale cu întreg patrimoniul său, care poate fi urmărit de creditori întru realizarea creanţelor acestora, dar cu toate acestea, legiuitorul a oferit debitorului posibilitatea folosirii anumitor bunuri fără a fi urmărite de creditori sau care pot fi urmărite în condiţii speciale. Codul de executare al Republicii Moldova, în articolul 89 enumeră bunurile debitorului care nu pot fi urmărite. De aici desprindem ideea că nu pot fi urmărite următoarele bunuri: