Obiectul și Funcțiile Finanțelor Publice

Notiunea de finante publice. Nevoile si interesele publice se realizeaza de catre stat, in principal, si uneori, exclusive prin bani. Intr-adevar, cheltuielile pe care le are de facut statul nu se pot efectua decat in bani. Fara bani, nu exista nici finante publice.

Aceasta caracteristica explica si preocuparea pentru etimologia cuvantului finante. Dupa cat se pare, notiunea de finante provine de la cuvintele latinesti « fiare » sau « finis », care se traduc prin a termina, a incheia un diferend, o actiune juridica in legatura cu plata unei sume de bani. De la aceste cuvinte s-a format « financia » sau « financia pecuniaria », adica plata in bani, plata unei amenzi in baza unei hotarari judecatoresti. Se crede ca din aceste cuvinte latinesti s-a nascut notiunea « finance », folosita in Franta in secolele XV-XVI, care avea mai multe intelesuri, si anume : sume de bani, resurse banesti, venit al statului, iar « les finances » echivala cu gospodaria publica, patrimoniul statului.

De asemenea, notiunea de finante are mai multe sensuri si in dreptul englez, insemnand administrarea (mai ales publica) de bani, suportul financiar al unei intreprinderi sau resursele financiare ale unui stat, companii sau persoane.

Este interesant de retinut ca in limba romana, in mod frecvent, mai ales in vorbirea curenta, notiunea de finante este utilizata cu mai multe sensuri, cum cele de bani, respectiv resursele banesti, organele financiare etc.

Obiectul finantelor publice Intr-o opinie de larga circulatie europeana , se considera ca finantele publice au ca obiect regulile fundamentale, organele si procedurile care permit colectivitatilor publice indeplinirea tuturor atributiilor cu ajutorul mijloacelor financiare . Aceste reguli si procedee trebuie sa se apilce intr-un regim de drept public, pentru a scoate in evidenta faptul ca motivele, mijloacele si efectele finantelor publice sunt cu totul diferite de cele ale finantelor private.

Finantele publice sunt folosite in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii, in timp ce finantele private sunt in slujba realizarii de profit de catre intreprinzatorii particulari.

In doctrina financiara americana se afirma ca finantele publice au ca obiect faptele, principiile, tehnicile si efectele procurarii si cheltuirii fondurilor banesti de catre organele guvernamentale si ale administrarii datoriei publice.

Intr-o formula mai concreta, se sustine ca finantele publice au ca obiect veniturile si cheltuielile bugetelor apartinand colectivitatilor publice si se exprima sub forme economice, politice si juridice.

Intr-adevar, veniturile publice si sursa lor, cheltuielile publice si destinatia lor, precum si corelatiile dintre acestea reprezinta esenta finantelor publice.

Pentru a-si realiza rolul si functiile sale, statul trebuie sa mobilizeze resurse si sa faca cheltuieli banesti.

In acest scop, statul procedeaza la repartitia sarcinilor publice, intre persoanele fizice si persoanele juridice, cat mai echitabil posibil. Mijlocul financiar si juridic prin care se realizeaza aceasta repartitie il reprezinta obligatia fiscala, adica impozitele, taxele, si celelalte sarcini fiscale specifice fiecarei tari si fiecarei etape istorice.

In acelasi timp, in actiunea de cheltuire, statul este preocupat de stabilirea destinatiei surselor financiare publice, in raport cu sarcinile si functiile pe care le are de indeplinit. In selectarea nevoilor publice ce urmeaza a fi finantate, statul stabileste anumite prioritati, in raport cu urgenta si necesitatea cheltuielilor publice avute in vedere.

Astfel intr-o perioada de evolutie pasnica, primeaza cheltuielile necesare dezvoltarii serviciilor publice (invatamant, sanatate, cultura, etc); in schimb, in timp de razboi, spre exemplu, au prioritate cheltuielile militare de toate categoriile.

Veniturile publice si cheltuielile publice apar drept componente esentiale ale structurii finantelor publice in opiniile doctrinare mentionte si ele au o indelungata traditie istorica, inclusiv in statele moderne.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, s-a pus si in tara noastra problema definirii obiectului finantelor publice, o data cu activitatea de legiferare in materie. In aceasta actiune, structura finanteor publice din statele cu economie de piata occidentala si cu regim politic democrat a fost o sursa de inspiratie. Astfel constatam ca Legea nr 10/1991 privind finantele publice, adoptata la scurt timp dupa evenimentele din decembrie 1989, are in structura acestor finante veniturile publice si cheltuielile publice, ca elemente de baza ale finantelor institutiilor publice. Creditul publice reprezinta de asemenea, o componenta a structurii finantelor publice. Prin aceasta lege s-a urmarit a se reinstitui in Romania o structura a finantelor publice semanatoare celor din statele occidentale europene cu economie capitalista si cu regim politic parlamentar.

Atat Legea nr 10/1991, cat si Legea nr 72/1996 privind finantele publice, care o inlocuieste, stabilesc drept obiect general al structurii finantelor publice formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare publice. Noua Lege a finantelor publice nr 500/2002, stabileste un obiect general mai larg, care cuprinde principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile publice implicate in procesul bugetar.

In mod concret, obiectul finantelor publice il formeaza, in prezent : categoriile de bugete publice (bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezorerie statului, bugetele tuturor institutiilor publice) ; veniturile publice (impozite, taxe, contributii si alte venituri) ; si cheltuielile publice necesare pentru finantarea nevoilor publice ; imprumuturile interne si externe (de stat si cele garantate de stat), care formeaza datoria publica si care completeaza resursele financiare publice proprii ale tarii noastre ; finantele publice locale ; finantele institutiilor publice ; controlul financiar, exercitat in legatura cu formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor banesti publice.

Functiile finantelor publice. Finantele publice sunt necesare, in mod obiectiv si subiectiv, deoarece contribuie la realizarea sarcinilor si functiilor statului, care nu ar putea fi infaptuite fara parghiile financiare. Se poate