Obligația fiscală - noțiune, forme, principii

CAPITOLUL I

NOTIUNEA DE FISCALITATE

Organizarea, conceperea şi funcţionarea fiscalitatii conduce la mutaţii în viaţa socială, economică şi politică. Din această cauză, fiscalitatea trebuie analizată nu numai din perspectivă statică, ci şi dinamică. Prin utilizarea sa ca instrument al deciziilor politice, fiscalitatea este în acelaşi timp generatoare şi rod al politicii fiscale. Adică face să funcţioneze diferite tehnici şi mecanisme de prelevare a impozitelor şi taxelor în scopuri politice, economice şi/sau sociale.

Luarea în discuţie a fiscalităţii este importantă şi necesară, întrucât, din modul în care acesta este construită şi funcţionează, se pot desprinde concluzii referitoare la presiunea fiscală, politica fiscală şi eficienţa implicării puterii publice în viaţa economică şi socială a unei societăţi.

Fiscalitatea, urmăreşte realizarea obiectivelor politicii economice şi ale celei sociale ale statului. Atunci când devine frână în realizarea acestor obiective, societatea reacţionează pentru reformarea lui, pentru a reorienta spre ceea ce ea consideră a fi ţelul ei.

Prima abordare se bucură de concizie şi expresivitate, permiţând o analiză pragmatică mai uşoară şi mai eficientă a modului în care este constituită şi funcţionează. Astfel, o primă definiţie în cadrul acestei abordări consideră fiscalitatea "totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de la persoane fizice şi juridice care alimentează bugetele publice".

O altă definiţie vede fiscalitatea ca fiind "totalitatea impozitelor instituite într-un stat, care-i procură acestuia o parte covârşitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit având o contribuţie specifică şi un anumit rol regulator în economie”.

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte fiscalitatea astfel ; ,,Sistem de percepere a impozitelor şi taxelor prin fisc. • Totalitatea obligaţiunilor fiscale ale cuiva.”

Pentru alţi autori, "fiscalitatea este totalitatea impozitelor în care componentele sunt în strânsă legătură între ele, ca şi cu sistemul politic şi aparatul socio-politic".

Înscriindu-se pe linia celei de a doua abordări, unii autori consideră că sistemul fiscal „cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulţime de elemente(materie impozabilă, cote, subiecţi fiscali) între care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proiectării, legiferării, aşezării şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului".

Fiscalitatea este, în mod normal, expresia voinţei politice a unei comunităţi umane organizate, fixată pe un teritoriu determinat şi dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea, prin intermediul organelor care o reprezintă, să se doteze cu o întreagă serie de reguli juridice şi în special, fiscale.

CAPITOLUL II

NOTIUNEA DE OBLIGATIE FISCALA

1. Definire

In cadrul raportului juridic fiscal Statul stabileşte, in mod unilateral, in sarcina persoanelor fizice sau juridice obligaţia de a plăti o anumita suma de bani, intr-un anumit termen in contul bugetului de stat.

Suma de bani pe care contribuabilul are obligatia de a o plati, reprezinta un venit la bugetul de stat, iar obligatia al carei obiect este se numeste obligatie fiscala. Obligatia fiscala este o obligatie juridica deoarece ea defineste continutul unui raport juridic, ce ia nastere intre stat si persoanele determinate de lege- contribuabilii- raport juridic al carei izvor este legea, executarea fiind asigurata in caz de neexecutare, prin intermediul constrangerii statului.

Ceea ce diferentiaza obligatia civila de obligatia fiscala este insasi natura juridica a raportului juridic fiscal. Intrucat in cadrul raportului juridic fiscal una dintre parti este statul ca purtator al suvaranitatii, al autoritatii publice, raportul devine unul de drept public, contribuabilul fiind un subordonat, iar obligatiile sale nascute din acest raport juridic sunt stricte, nenegociablile si sunt impuse unilateral de catre statul suveran.

2. Particularitatile obligatiei fiscale

Particularitatile care individualizeaza obligatia fiscala privesc in special izvorul acestei obligatii, beneficiarul, obiectul, forma sa, precum si conditiile de stabilire, modificare si stingere.

a) izvorul obligatiei fiscale va fi intotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care institute si reglementeaza un venit al bugetului general consolidat (impozit sau taxa). Prin lege se stabilesc categoriile de persoane fizice sau juridice ce datoreaza bugetului general consolidat veniturile respective; elementele venitului bugetar, precum si modalitatile de plata ale acestuia;

b) obiectul obligatiei fiscale consta intr-o suma de bani aceasta fiind in prezent unica forma in care statele moderne percep veniturile datorate bugetului general consolidat;

c) obligatia fiscala este constatata in forma scrisa, prin titlu de creanta fiscala care o individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil in raport de veniturile obtinute sau de bunurile detinute;

d) beneficiara a obligatiei fiscale este intreaga societate desi calitatea de creditor o are statul.;

e) conditiile de stabilire si executare a obligatiei fiscale sunt reglementate in mod diferit pentru fiecare categorie de venituri fiscale, datorita particularitatilor prezentate de aceste venituri;

f) modificarea obligatiei fiscale este determinata de cauzele prevazute de lege, respectiv: modificarea elementelor in raport de care s-a facut individualizarea obligatiei fiscale, modificarea termenelor de plata stabilite anterior, modificarea situatiei juridice a contribuabililor si, in general, orice modificare a actelor normative ce reglementeaza veniturile fiscale;

g) stingerea obligatiei fiscale se realizeaza prin modalitati comune si altor obligatii juridice, cum ar fi: plata, executarea silita sau prescriptia, fiind reglementate insa si o serie de modalitati specifice, cum ar fi: compensarea, scaderea sau anularea obligatiei.