Obligațiile condamnatului la muncă neremunerată în folosul comunității

1. Aspecte generale despre pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunității

Sistemul pedepselor penale reprezintă un adevărat „inventar” al măsurilor juridico-statale apli-cate persoanelor care au comis infracţiuni şi, în acelaşi timp, constituie un mijloc eficient utilizat de stat în lupta cu „cel mai mare rău social” pe care îl reprezintă criminalitatea. În dependenţă de factorii politici, social-economici, numărul pedepselor poate fi mărit sau micşorat, dar în toate cazurile este necesar de a păstra o anumită multitudine de pedepse, pentru a asigura organelor care înfăptuiesc jus-tiţia posibilitatea alegerii măsurii juridico-penale celei mai adecvate în situaţia concretă.

În literatura de specialitate se menţionează că în perioada actuală de criză economică, când şomajul a luat proporţii incomensurabile, munca neremunerată în folosul comunităţii oferă condam-natului o şansă de resocializare, prin participarea benevolă la lucrări în folosul comunităţii căreia el îi aparţine şi ale cărei interese le-a lezat.

Privită sub aspectul importanţei sociale, pedeapsa în cauză posedă două trăsături esenţiale:

− face apel la „parteneri locali” pentru a executa deciziile jurisdicţiilor represive;

− optează pentru o filosofie penală dinamică şi pozitivă, bazată pe reparare şi prevenire, care opune răului cauzat prin infracţiune nu suferinţa suportată de delincvent, ci efortul lui constructiv de a repara consecinţele infracţiunii comise.

În legislaţia Republicii Moldova munca neremunerată este prevăzută de Codul penal din 18.04.2002, dar, în virtutea prevederilor Legii privind punerea în aplicare a Codului penal al Republicii Moldova din 21.06.2002, pedeapsa în cauză a început să se aplice de la 1 iulie 2004, atunci când s-au creat condiţiile necesare pentru executarea ei.

De la momentul apariţiei sale în cadrul juridico-penal naţional, norma care defineşte conceptul muncii neremunerate în folosul comunităţii a fost modificată deja de mai multe ori: prin Legea nr. 211-VX din 29.05.2003 pentru modificarea şi completarea Codului penal, prin Legea nr. 184-XVI din 29.06.2006 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi prin Legea pen-tru modificarea şi completarea unor acte legislative, nr. 53-XVI din 13.03.2008. Considerăm că acest fapt denotă interesul deosebit al legiuitorului faţă de măsura juridico-penală în cauză.

Potrivit opiniei unor jurişti care s-au ocupat nemijlocit de implementarea muncii neremunerate în folosul comunităţii în sistemul justiţiei penale naţionale, actualmente pedeapsa respectivă tinde să devină în Republica Moldova principala alternativă a privaţiunii de libertate.

Actualmente, pedeapsă examinată se prevede în sancţiunea a 137 de componenţe de infracţiune, fiind prezentă practic în toate capitolele Părţii Speciale a Codului penal al Republicii Moldova, lipsind doar în capitolele I, XV şi XVI ale acesteia. Mai mult ca atât, în virtutea modificărilor Codului penal al Republicii Moldova din 29.06.2006, munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi aplicată şi în calitate de obligaţie pe perioada termenului de probă, în cazul condamnării cu suspen-darea condiţionată a executării pedepsei, fapt salutabil şi benefic, în viziunea noastră. Prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, nr. 53-XVI din 13.03.2008, legiuitorul naţional a acceptat aplicarea muncii neremunerate în folosul comunităţii şi faţă de militarii în termen şi militarii cu termenul redus.

Potrivit art.67 CP RM, munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnatului, în afara timpului de serviciu de bază sau de studii, la muncă, determinată de autorităţile administraţiei publice locale.

Definiţia în cauză este transpusă şi în pct.2 din Regulamentul cu privire la modul de executare a pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1643 din 31.12.2003. Astfel, acesta stabileşte că munca neremunerată în folosul comunităţii este o pedeapsă penală, aplicată de instanţa de judecată pen-tru persoana care a săvârşit o infracţiune şi constă în antrenarea condamnatului la muncă gratuită, socialmente utilă, în afara serviciului de bază sau orelor de studii, fără a-i cauza suferinţe fizice sau a-i leza demnitatea.