Ocrotirea Minorilor

CAPITOLUL I

CONSIDERATII INTRODUCTIVE PRIVIND FAMILIA SI OCROTIREA MINORILOR

Tema copilului si a protectiei acestuia a devenit, indeosebi dupa adoptarea Conventiei Natiunilor Unite cu privire la Drepturile copilului din 29 noiembrie 1989, un subiect constant in abordarile stiintifice, politice, culturale, educationale, etc. atat pe plan international cat si national.

Problematica ocrotirii minorului, urmare a importantei deosebite de care s-a bucurat, a facut obiectul numeroaselor reglementari legislative, fiindu-i consacrate capitole in Codul Familiei din anul 1956, Codul Familiei din anul 1974, Codul Familiei din anul 1993, Constitutia Romaniei si o serie de legi speciale.

Diverse asociatii profesionale internationale , organisme non-guvernamentale preseaza guvernele sa respecte drepturile copiulului si atentioneaza totodata asupra importantei respectarii acestor drepturi.

Protectia si ocrotirea drepturilor copilului este apreciata drept indicatorul cel mai sensibil al sanatatii unei societati.-1 Ea se realizeaza pe baza unui parteneriat intre familie si stat, in limitele unor institutii socio-juridice reglementate prin lege. Exista o dinamica a relatiilor familie-stat in asigurarea protectiei drepturilor copiilor astfel incat, in nici un moment al dezvoltarii sale copilul nu trebuie sa fie lipsit de ocrotire. Familiei ii revine, prin traditia legiferata de legislatia constitutionala, de drept civil si al familiei, rolul central in acest proces.

Ori de cate ori insa parintii nu pot asigura conditiile si standardele necesare dezvoltarii copilului in mediul familial, statului ii revine obligatia de a sprijini sau de a prelua integral ocrotirea drepturilor copilului.

Dinamica relatiei familie-stat are la baza respectarea interesului superior al copilului, situarea acestuia deasupra drepturilor parintilor in deciziile privitoare la cresterea si educarea copiilor.

Protectia si ocrotirea drepturilor copilului in mediul familial se realizeaza prin intermediul unor institutii socio-juridice reglementate in diferite ramuri ale sistemului de drept precum si prin intermediul politicilor sociale.

Efectele preocuparii declarate pentru respectarea drepturilor copilului sunt cotroversate. Exista temerea ca asemenea preocupare exista numai pentru a justifica dependenta de adulti si marginalizarea copilului.-2 Unii cercetatori sustin ca “retorica drepturilor copilului” n-ar reprezenta altceva decat “un limbaj profesional persuasiv construit pentru a legitima forma de activitate si interventie a diferitelor persoane si institutii care traiesc de pe urma copiilor”.-3

Regula generala consacra rolul familiei, al parintilor in asistenta si ocrotirea copilului. Ea este raspunzatoare pentru indeplinirea obligatiilor de crestere si intretinere a tuturor copiilor minori.

Transformarea familiei nucleare traditionale s-a produs sub impactul concertat al unei multitudini de factori de natura economica, politica, morala si juridica. Aceasta transformare a influientat direct protectia si ocrotirea drepturilor copilului, a generat schimbari in legislatia civila, a familiei si copilului, cu urmari atat positive (ex.legiferarea egalitatii in drepturi a copiilor din afara casatoriei cu cei din casatorie) cat si negative asupra protectiei si ocrotirii drepturilor copiilor.

Principalul deficit al alternativelor la familia nucleara se inregistreaza in dezvoltarea emotional-afectiva si morala a copiilor. “Ele pot satisface trebuintele biologice elementare ale copilului –de hrana, adapost, sanatate, etc.-dar nu sunt suficiente, observa Urie Brofenbrenner, pentru a asigura o dezvoltare psihologica normala. Biologic, copii vor creste, dar sufletul lor nu.”-4 Nu exista nici un substitut viabil pentru familie –crede cunoscutul sociolog american D.Popenoe- capabil sa echilibreze simultan intimitatea emotionala si cresterea copiilor. Familia nucleara nu este numai un ideal social, ea este socialmente fundamentala, cea mai buna structura pentru dezvoltarea copiilor si asigurarea continuitatii generatiilor.

Familia are responsabilitatea primordiala pentru cresterea si ocrotirea copiilor, de la nastere pana la adolescenta. Cunoasterea valorilor culturale si a normelor societatii lor incepe in familie. Pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii lor copii trebuie sa creasca in mediul familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si intelegere, de responsabilizare. In acest scop, institutiile sociale vor respecta si sprijini eforturile parintilor si ale altor ocrotitori legali de a creste si ocroti copii in mediul familial.