Ocrotirea Minorului

Ocrotirea parinteasca

1. Consideraţii generale

Instituţia ocrotirii părinteşti este tratată în Titlul III, Capitolul I, Secţiunea I din Codul familiei, sub denumirea de „Drepturile şi îndatoririle părinţilor faţă de copiii minori", precum şi prin anumite texte ale Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Ocrotirea părintească reprezintă ansamblul drepturilor şi îndatoririlor ce revin părinţilor faţă de copiii lor minori, valabile, în egală măsură, pentru copilul din căsătorie, pentru cel adoptat, ca şi pentru copilul din afara căsătoriei, a căror exercitare trebuie să se facă exclusiv în interesul minorului, cu respectarea independenţei patrimoniale în raporturile părinţilor cu acesta şi sub îndrumarea şi controlul efectiv al Autorităţii tutelare.

Aceste drepturi şi îndatoriri sunt acordate părinţilor în vederea creşterii, educării şi formării copilului pentru viaţă, în conformitate cu interesele sale, cu cele ale familiei şi ale societăţii.

În cadrul ocrotirii părinteşti, drepturile sunt acordate părinţilor numai în scopul asigurării îndeplinirii de către aceştia a îndatoririlor ce le revin faţă de copiii lor minori.

Drepturile şi îndatoririle părinteşti privesc atât persoana, cât şi patrimoniul minorului. Ele alcătuiesc în totalitatea lor conţinutul ocrotirii părinteşti, dar legea le tratează distinct, deoarece fiecare drept sau îndatorire are un specific propriu, reprezintă o manifestare deosebită a acestei ocrotiri; drepturile şi îndatoririle părinteşti cu privire la persoana minorului au o pondere sporită comparativ cu cele referitoare la bunurile acestuia.

2. Durata ocrotirii părinteşti

Din textele legale ce reglementează ocrotirea părintească rezultă că aceasta există numai pe timpul cât copilul este minor: ea durează de la naşterea copilului până la vârsta majoratului acestuia.

Potrivit art. 150 din Codul familiei, chiar minorul pus sub interdicţie continuă să rămână sub ocrotirea părintească până la data când devine major, fără a i se numi un tutore, dacă la momentul punerii lui sub interdicţie beneficia de o asemenea ocrotire.

Art. 8, alin. 2, din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, fixează vârsta majoratului la 18 ani. Prin derogare de la această regulă, alin. 3 al aceluiaşi text dispune că minorul devine major şi prin efectul căsătoriei; această dispoziţie legală se referă numai la minoră, deoarece numai în privinţa ei există posibilitatea de a se căsători la vârsta de 16 ani, iar în condiţii speciale chiar la vârsta de 15 ani (art. 4, C. fam.).

Ocrotirea părintească încetează în privinţa minorului care se căsătoreşte, deoarece acesta, devenind major prin efectul căsătoriei, dobândeşte capacitatea de exerciţiu deplină întocmai ca acela care împlineşte vârsta majoratului.

În cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ sau încetării acesteia prin decesul unuia dintre soţi, soţul care a împlinit vârsta de 18 ani îşi păstrează deplina capacitate de exerciţiu de vreme ce nu există o dispoziţie legală care să prevadă contrariul, deoarece potrivit art. 6, din Decretul nr. 31/1954, capacitatea deplină de exerciţiu nu se poate pierde decât în cazurile arătate de lege; prin urmare, soţul respectiv nu va reintra sub ocrotirea părintească.

3. Principiile ocrotirii minorului prin părinţi

Conform art. 6 din Legea nr. 272/2004, respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:

a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;

c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti;

d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului;

e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate;

f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;

g) respectarea demnităţii copilului;

h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia,

ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate;

i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi

educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi

lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;

j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului;

l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie.

Drepturile acestea sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie.

De dispoziţiile legii beneficiază:

- copiii cetăţeni români aflaţi pe teritoriul României;

- copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate;

- copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României;

- copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în România;

- copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă constatate, în condiţiile prezentei legi, de către autorităţile publice române competente (art. 3).

Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Persoanele acestea sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.