Oficiul European de Luptă Antifraudă

Instituţiile comunitare şi statele membre acordă o mare importanţă protecţiei intereselor

economice şi financiare ale Comunităţii, ca şi luptei împotriva crimei organizate transnaţionale, a fraudei şi a altor activităţi ilegale care prejudiciază bugetul Comunităţii.

Atacurile la adresa politicilor europene, venite din partea unor infractori şi evazionişti, nu afectează

negativ numai bugetul Uniunii, ci şi credibilitatea acesteia. Responsabilitatea Comisiei din acest punct de vedere este strâns legată de misiunea sa de aplicare a bugetului (articolul 274 din Tratatul CE). Acest lucru a fost confirmat de articolul 280 din tratatul CE.

Pentru a întări mijloacele de prevenire a fraudei, Comisia a înfiinţat în cadrul propriei instituţii Oficiul

European de Luptă Antifraudă (OLAF) prin Decizia 1999/352 CE, CECO din 28 aprilie 1999. Oficiul a primit responsabilitatea de a conduce investigaţiile administrative antifraudă şi, de asemenea, beneficiază de un statut independent special.

Oficiul şi-a început activitatea la 1 iunie 1999, data intrării în vigoare a Regulamentului

1073/1999/CE al Parlamentului European şi al Consiliului, şi a Regulamentului Consiliului (Euratom) 1074/1999 din 25 mai 1999 privind investigaţiile realizate de OLAF. Oficiul a succedat „Grupul de lucru pentru coordonarea prevenirii fraudei” (UCLAF), care a făcut parte din Secretariatul General al Comisiei, creat în 1988.

Chiar dacă are un statut independent unic pentru funcţia de investigaţie (inclusiv autonomie

bugetară şi administrativă), OLAF face parte din Comisia Europeană, aflându-se în responsabilitatea lui Siim KALLAS, vicepreşedinte însărcinat cu afacerile administrative, auditul şi antifraudă.

Aplicarea funcţiilor de investigare ale OLAF (investigaţii interne şi externe) este realizată de

directorul său general. Acesta este desemnat de către Comisie pe o perioadă de cinci ani (cu posibilitatea de a fi prelungită încă un mandat), urmat de avizul favorabil al Comisiei de control, în cooperare cu Parlamentul European şi cu Consiliul.

În cadrul obiectivului de garantare a independenţei OLAF în funcţia sa de investigare, legislatorul a

prevăzut obligaţia ca directorului general al Oficiului să nu solicite şi nici să nu accepte instrucţiuni de la niciun guvern sau de la orice instituţie (inclusiv Comisia). Dacă directorul general al OLAF ia cunoştinţă de luarea unei măsuri de către Comisie care îi pune sub semnul întrebării independenţa, are posibilitatea de a prezenta un caz împotriva Comisiei în faţa Curţii de Justiţie.Oficiul European de Luptă Antifraudă a fost înfiinţat în 1999, cu scopul de a extinde domeniul de

aplicare şi de a spori eficienţa acţiunilor de combatere a fraudei şi a altor activităţi ilegale care afectează negativ interesele Comunităţii.

Decizia 1999/352/CE CECO, Euratom a Comisiei din 28 aprilie 1999 de instituire a Oficiului European

de Luptă Antifraudă (OLAF).

Modalităţile de funcţionare:

Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 mai 1999 privind

investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

Regulamentul (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigaţiile efectuate

de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

Acordul interinstituţional din 25 mai 1999 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi

Comisia Comunităţilor Europene privind investigaţiile interne desfăşurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

SINTEZĂ

Prezenta decizie înfiinţează Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), care face parte din Comisia

Europeană cu un statut independent special pentru a efectua investigaţii antifraudă. Două regulamente şi un acord interinstituţional stipulează modul de funcţionare al OLAF.

Atribuţiile OLAF:

Decizia Comisiei înfiinţează OLAF şi stabileşte atribuţiile sale, care sunt:

-efectuarea de investigaţii externe de natură administrativă, ca parte a luptei împotriva fraudei, a corupţiei şi a oricăror alte activităţi ilegale care afectează în mod negativ interesele financiare ale Comunităţii şi în scopul combaterii fraudei care implică orice act sau activităţi ce contravin dispoziţiilor din Comunitate;

-efectuarea de investigaţii administrative interne, în scopul de a:

combate frauda, corupţia şi orice activitate ilegală care afectează într-un mod negativ interesele financiare ale Comunităţii;

-investiga faptele grave legate de desfăşurarea activităţilor profesionale care pot constitui o încălcare a obligaţiilor de către funcţionarii superiori şi alte categorii de angajaţi ai Comunităţilor şi care pot duce la măsuri disciplinare şi, atunci când este cazul, la iniţierea unei acţiuni penale sau o încălcare similară a obligaţiilor de către membrii instituţiilor, organismelor, oficiilor sau agenţiilor sau a personalului acestora care nu intră sub incidenţa Statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene şi a condiţiilor de angajare a altor categorii de funcţionari ai Comunităţilor;

-efectuarea de misiuni de investigaţie în alte zone, la solicitarea instituţiilor şi organismelor comunitare;

-contribuţia la consolidarea cooperării cu statele membre în domeniul prevenirii fraudei;

-elaborarea de strategii pentru combaterea fraudei (pregătirea iniţiativelor legislative şi de reglementare în domeniul de activitate al Oficiului);

-demararea oricărei alte activităţi operaţionale de combatere a fraudei (dezvoltarea infrastructurii, colectarea şi analizarea informaţiilor, oferirea de suport tehnic);

-menţinerea contactului direct cu autorităţile naţionale de aplicare a legii, precum şi cu cele judiciare;

-reprezentarea Comisiei în domeniul prevenirii fraudei.

Atribuţiile de investigare externă ale OLAF sunt, în principal, cele care au fost conferite Comisiei în

conformitate cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (interesele financiare ale Comunităţilor Europene) şi (Euratom, CE) nr. 2185/96 (controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene). În plus, OLAF funcţionează pe baza Regulamentului (CE) nr. 515/97 privind asistenţa administrativă reciprocă.