Omorul deosebit de grav (omorul calificat - prin cruzimi)

Cercetarea la fata locului

Activitati executate de politistii ajunsi primii la fata locului, in cazul savarsirii unei infractiuni.

Cerințe mari se pun în fața polițistului care sosește primul la fața locului unei infractiuni.

Rezultatul final al anchetei depinde deseori complet de măsurile preventive sau preliminarii pe care acest polițist trebuie să le planifice și să le execute imediat.

Sarcina aparent ușoară de informare a superiorilor și paza locului faptei până la sosirea experților, este adesea complicată de probleme dificile care necesită capacitatea de a analiza situația și de a lua repede și imediat după aceea măsurile impuse de împrejurări.

Polițistul sosit primul la fața locului este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare și să ia măsurile ce se dovedesc absolut necesare, chiar dacă privesc o cauză ce nu este de competența lor.

Cercetarea la fața locului constituie o activitate inițială și imediată, adică activitatea de început a investigațiilor legate de săvârșirea unei infracțiuni. Ea se situează într-un moment în care organele judiciare nu cunosc nimic sau se află în posesia unor informații reduse, neverificate cu privire la modul de comitere a infracțiunii.[1]

Imediat după ce a sosit la fața locului și a realizat măsurile pregătitoare, echipa de cercetare trece la efectuarea cercetării propriu-zise la fața locului.

Cercetarea la fața locului presupune, alături de o pregătire atentă și conștiincioasă, respectarea unor reguli tactice cu caracter general, aplicabile în întreaga cercetare, astfel încât să se ajungă la scopul propus.[2]

Regulile tactice generale ale cercetării la fața locului sunt în esență următoarele: urgența, caracterul obiectiv, complet și detaliat al cercetării, relevarea și fixarea integrală a tuturor aspectelor și mijloacelor materiale de probă ce pot servi la clarificarea cazului și planificarea activității echipei de cercetare, respectarea cerințelor morale și observarea comportamentului făptuitorului prezent la fața locului, când este cazul.

Cercetarea la fata locului parcurge doua faze:

faza statica - caracterizata prin aceea ca se limiteaza doar la constatarea starii de fapt, a urmelor si mijloacelor materiale de proba, fara atingerea sau schimbarea pozitiei acestora

faza dinamica - care consta in examinarea detaliata si in miscare a fiecarei urme si a fiecarui mijloc de proba.

Faza statica: Cercetarea la fata locului debuteaza cu luarrea unor prime masuri, constatand in inlaturarea eventualelor pericole, delimitarea locului, constatarea mortii victimei, selectionarea martorilor asistenti si retinerea persoanelor suspecte, examinarea generala a locului faptei si stabilirea modificarilor intervenite in campul infractional.

Investigarea ca atare a locul faptei, in ipoteza unei morti violente, va debuta cu:

- Constatarea mortii victimei, efectuata de catre medicul legist, in prezenta procurorului.

- Examinarea generala a locului faptei pentru ca procuorul sa-si formeze o imagine de ansamblu asupra campului infractional.

- Obtinerea unor date referitoare la victima, la fapta si la persoanele care au cunostinta despre omor si autorul acestuia, interesand mai ales martorii oculari.

- Stabilirea eventualelor modificari survenite la fata locului dupa savarasirea omorului.

- Determinarea punctului din care va incepe cercetarea, de regula plecandu-se de la victima spre marginea locului faptei.

- Selectionarea martorilor asistenti la efectuarea cercetarii locului faptei.