Onoarea, demnitatea și reputația profesională

Capitolul 1: Onoarea, demnitatea si reputaţia profesională.

1.1. Noţiuni generale privind onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională.

Nu vom găsi noţiunile onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale în legislaţie ci doar în literatura de specialitate. Dacă termenii de onoare şi demnitate au o istorie veche, fiind utilizaţi în Grecia şi Roma antică atunci cel de reputaţie profesională este unul relativ recent, inclus în majoritatea codurilor civile moderne.

Onoarea (din latinescu honor) este o categorie istorică, ascentrală care a apărut o dată cu societatea umană. În dicţionarul universal al limbii român noţiunea onoare este definită ca “preţuire deosebită, consideraţie, respect, stimă acordată cuiva pentru meritele sale.”Onoarea reprezintă o categorie ce reflectă demnitatea individului în conştiinţa altor oameni, aprecierea sa publică, ea este în primul rînd aprecierea societăţii data personalităţii”.

Onoarea, este pe de o parte, aprecierea socială a personalităţii şi a meritelor sale, iar pe de altă parte, reflectă tendinţa omului de a-şi păstra reputaţia, deci depinde foarte mult de principiile morale impregnate în conştiinţa comunităţii sociale. Ca termen juridic se dă preferinţa urmatoarei definiţii: ”onoarea este reflectarea însoţită de o apreciere pozitivă , a calităţii persoanei în conştiinţa socială” . Mulţi autori confirmă faptul că această definiţie contrazice într-o oarecare măsură interpretarea dată în codul civil ca un drept imaterial şi inalienabil, numai dacă acest drept nu este înţeles ca “o prezumţie a existenţei onoarei”. Deci reese că statul nu garantează onoarea ,în virtutea art.16 cod civil :”orice persoană are dreptul la respectul onoarei , demnităţii şi reputaţiei profesionale “.

Noţiunea de “onoare” are trei aspecte:

1. Caracteristica personalităţii înseşi. În DEX primul sens: “integritate morală, probitate, cinste”.

2. Aprecierea socială acceptată de personalitatea înseşi, ”capacitatea persoanei de a-şi aprecia faptele ,de a acţiona în viaţa morală, regulile şi cerinţele societăţii” aprecierea socială a personalităţii (“reflectarea trăsăturilor persoanei în conştiinţa societăţii”).

3. Aprecierea socială acceptată de personalitate înseşi ”capacitatea persoanei de a-şi aprecia faptele de a acţiona în viaţa morală potrivit normelor morale, regulilor şi cerinţelor societăţii”

În ceea ce priveşte “demnitatea” aceasta este definită de majoritatea autorilor ca “autoaprecierea personalităţii, bazată pe aprecierea ei de către societate”.

Deosebirea principală între “onoare şi demnitate“ constă în faptul că onoarea este o trăsătură socială obiectivă, iar la demnitate în prim plan se situează momentul subiectiv, autoaprecierea. Pot conclude că demnitatea omului se află într-o anumită dependenţă de educaţie, de lumea interioară, de particularităţile psihice. Demnitatea mai este definită ca “reflectarea calităţilor persoanei în propia conştiinţa, însoţită de o apreciere pozitivă a persoanei” . ”Autoaprecierea propriilor calităţi, conceptii, aptitudini, a propriei semnificaţii sociale” . Astfel noţiunea de demnitate include în sine conştientizarea de către persoană a valorii sociale abstracte şi concret sociale precum şi a valorii a grupurilor sociale din care face parte. Conform definiţiei ea poate fi doar cu semnul “plus”-indică prezenţa la o persoană a unor calităţi pozitive, iar opinia publică este aici neesenţială”. În doctrină se utilizează din ce în ce mai des noţiunile de “reputaţie”, ”prestigiu”, ”bunul nume”, noţiuni care ori nu sunt definite ori sunt la primele apariţii în legislaţia Republicii Moldova. În special în noul Cod civil , în art.16 şi-a făcut apariţia noţiunea de ”reputaţie profesională”. Aceasta aste definită ca: “reflectarea calităţilor profesionale ale persoanei în conştiinţa socială, însotiţă de aprecierea pozitivă a societăţii”.

Între aceste trei noţiuni există o strînsă legatură , fiecare decurgînd una din alta şi complectîndu-se reciproc . În cazul persoanelor fizice , raporturile care duc la

formarea noţiunilor de onoare, demnitate sunt mai largi decît în cazul persoanelor juridice. Există noţiuni ca demnitate cetăţenească, umană, profesională, locul central revine celei de demnitate umană sau recunoaşterii omului ca valoare socială supremă.