Ontologia

. Conceptul fiintei in filosofie.

Orice raționament filosofic începe cu conceptul de ființă. Întrebarea despre ceea ce se află este constant prezentă în orice filozofie. Și adâncimea conținutului său este inepuizabilă. Problema ființei este întotdeauna discutată de filosofi. Mulți gânditori i-au considerat punctul de plecare pentru fundamentarea sistematică a realității. Ființa este existența în toate formele ei diferite. Doctrina Ființei se numește ontologie. Categoriile ființei sunt unite de existența diverselor fenomene, obiecte, procese. Ființa este o categorie filosofică care denotă o realitate care există în mod obiectiv, independent de conștiința, voința și emoțiile unei persoane, o categorie filosofică care denotă lucrurile așa cum sunt gândite. Fiind în sensul cel mai larg al cuvântului se înțelege un concept foarte general de existență, de tot ce există. Ființa este tot ceea ce este, tot ceea ce este vizibil și invizibil.

Ființa este împărțită în două lumi: lumea lucrurilor fizice, procesele, realitatea materială și lumea ideilor, lumea conștiinței, lumea interioară a omului, stările sale mentale.

Aceste două lumi au căi diferite de existență:

- Lumea fizică, materială, naturală există în mod obiectiv, indiferent de voința și conștiința oamenilor.

- Lumea ideilor - lumea conștiinței umane există subiectiv, deoarece depinde de voința și dorința oamenilor. Întrebarea despre modul în care aceste două lumi se referă este chestiunea fundamentală a filosofiei. Combinația dintre aceste două forme de bază ale ființei ne permite să identificăm mai multe varietăți de forme de ființă.

Omul deține un loc special în aceste lumi. El este o ființă naturală, pe de o parte. Pe de altă parte, el este înzestrat cu conștiință, ceea ce înseamnă că el poate exista nu numai din punct de vedere fizic, ci și în ceea ce privește ființa lumii și a propriei sale ființe. Ființa umană întruchipează unitatea dialectică obiectivă și subiectivă, corp și spirit. În sensul cel mai larg, omenirea este o comunitate în care sunt incluși toți indivizii care trăiesc sau care au trăit anterior pe Pământ, precum și cei care urmează să se nască. Trebuie avut în vedere că oamenii există înainte, dincolo de și independent de conștiința fiecărei persoane.

O atenție trebuie acordată unei asemenea trăsături a ființei umane ca dependența acțiunilor sale corporale de motivațiile sociale. În timp ce alte lucruri naturale și corpuri funcționează automat și este posibil să se prezice comportamentul lor din perspectiva apropiată și îndepărtată cu suficientă certitudine, acest lucru nu se poate face în raport cu corpul uman. Manifestările și acțiunile sale nu sunt adesea guvernate de instincte biologice, ci de motive spirituale, morale și sociale.

Un mod ciudat de existență caracterizează societatea umană. În ființa socială materialul și idealul sunt împletite, natura și spiritul. Ființa socială este împărțită în ființa unui individ în societate și în procesul istoriei și al existenței societății.Tema formelor de ființă este de mare importanță pentru înțelegerea diferențelor dintre opiniile filosofice. Principala diferență se referă, de obicei, la ce formă trebuie să fii considerată principala și decisivă, inițială, care forme de ființă sunt derivate. Deci, materialismul consideră că ființa naturală este forma principală a ființei, restul fiind derivată, dependentă de forma principală. Și idealismul consideră că existența ideală este forma principală.