Opera legislativă a lui Justinian

I. Importanta justificarii lui Justinian

În dorinţa de a revitaliza societatea romană, aflată la începutul secolului al VI-lea în ultimul stadiu al descompunerii, Justinian a iniţiat o uriaşă operă de sistematizare a dreptului clasic şi post clasic, astfel adaptat încât să poată fi aplicat la realităţile acelei vremi. Împăratul, ca cel mai de seamă reprezentant al intereselor proprietarilor de sclavi, nutrea speranţa că prin reactualizarea dreptului roman clasic, precum şi a unor dispoziţii ale dreptului roman postclasic, va putea obţine transfigurarea întregii vieţi economice şi sociale şi va putea stăvili procesul de trecere către o nouă formaţie socială. Cum este şi firesc, efortul lui Justinian s-a dovedit a fi zadarnic, pe planul concret al vieţii social politice, întrucât, şi de această dată, factorul economic şi-a afirmat preponderenţa, iar suprastructura de tip sclavagist a fost înlocuită, desigur în cadrul unui proces istoric relativ îndelungat, cu una de tip feudal.

Din punct de vedere istoric, însă, opera legislativă a lui Justinian are o importanţă inestimabilă, pe care nimeni nu putea s-o prevadă la acea epocă. Precizăm că importanţa sa este dată de factori conjuncturali, dar aceasta nu schimbă cu nimic situaţia. Aşa cum se ştie, lucrările jurisconsulţilor clasici, cu unele excepţii, nu ne-au parvenit pe cale directă, iar cele puţin numeroase care au ajuns până la noi sunt copii făcute cu secole mai târziu, alterate grav în conţinut.

Din fericire, Digestele lui Justinian, cea mai importantă lucrare a întregii opere legislative, ne-au parvenit pe cale directă, iar prin intermediul lor, importante fragmente din operele marilor jurisconsulţi clasici, şi astfel, umanitatea a putut cunoaşte şi valorifica tezaurul inestimabil al gândirii juridice romane.

Tot aşa, constituţiunile imperiale, transmise prin intermediul Codului lui Justinian, ne oferă posibilitatea de a reconstitui evoluţia ideilor şi instituţiilor juridice, atât în domeniul dreptului public cât şi în domeniul dreptului privat.

Utilizând mijloacele tehnice create de dreptul roman, mijloace tehnice transmise în cea mai mare parte prin intermediul operei legislative a lui Justinian, societăţile de mai târziu au dat expresie juridică adecvată realităţilor lor specifice, indiferent de nivelul dezvoltării economice la care au ajuns. În acelaşi timp, această uriaşă codificare prezintă o incontestabilă importanţă ştiinţifică, întrucât, în procesul elaborării sale, comisarii lui Justinian au procedat la unificarea şi sistematizarea ideilor şi instituţiilor juridice apărute în cadrul unei evoluţii milenare.

II. Legislatia lui Justinian

Opera legislativă a lui Justinian cuprinde patru mari lucrări: Codul, Digestele, Institutele şi Novelele.

A. CODUL (Codex). Codul lui Justinian a apărut în două ediţii. Prima ediţie datează din anul 529, iar cea de-a doua din 534 (Codex repetitae praelectionis). Lucrarea este împărţită în cărţi, douăsprezece la număr, cărţile sunt, la rândul lor, împărţite în titluri, titlurile în constituţiuni, iar constituţiunile, dacă este cazul, sunt împărţite în paragrafe.

Fiecare constituţiune are o inscriptio în care se arată numele împăratului care a dat-o, precum şi numele persoanei căreia i se adresează. În subscriptio, care se află la sfârşitul constituţiunii, împăratul arată data şi locul emiterii actului legislativ.

Fiind o lucrare legislativă menită a se aplica în practică, Justinian, de fapt juriştii săi (Tribonian, Teofil şi Leontius), au introdus în cuprinsul său numai constituţiunile imperiale în vigoare. Codul cuprinde toate constituţiunile în vigoare date în epoca principatului ţi a dominatului (de la Hadrian până la anul 534); ele cuprind atât drept public cât şi drept privat.

În epoca anterioară lui Justinian au mai fost alcătuite culegeri de constituţiuni imperiale. Este vorba de Codul Gregorian, pus pe scena profesorului Gregorius de la Beirut, şi de Codul Hermogenian, opera profesorului Hermogenianus, tot de la Beirut. Aceste coduri, apărute la sfârşitul secolului III î. Hr., sunt simple colecţii particulare, fără forţă obligatorie.

În fine, Codul Theodosian este o culegere oficială de constituţiuni imperiale, alcătuită din ordinul împăratului Theodosiu al II-lea în anul 438. Acest cod cuprinde constituţiunile date de la Constantin cel Mare până la vremea lui Theodosiu al II-lea şi se referă, în special, la domeniul dreptului public.