Cuprins
- CUPRINS
- Capitolul I Noţiunea şi importanţa probelor în procesul penal pag. 4 - 8
- Noţiune pag. 5 - 6
- Importanţă pag. 6 - 8
- Capitolul II: Aprecierea probelor în procesul penal pag. 8 - 22
Extras din referat
Introducere
Încă din dreptul roman s-a consacrat adagiul “idem est non esse et non probari”, deci a nu fi sau a nu fi probat este tot una.Tocmai de aceea se vorbeşte despre un drept subiectiv procesual- dreptul la probă, care dublează şi întăreşte dreptul subiectiv substanţial.
Considerând că un proces este un duel al probelor părţilor, putem spune că probele au importanţă atât pentru judecător cât şi pentru părţi.
Întrucât nu poate rezolva litigiul dedus judecăţii numai pe baza afirmaţiilor părţilor, acestea trebuind să fie dovedite, urmează ca pe baza acestora judecătorul să-şi formeze convingerea intimă şi să pronunţe hotărârea. În prezent, judecătorul nu se poate refugia în spatele insuficienţei probei pentru a respinge o cerere, chiar dacă în trecut era inactiv în căutarea probelor.
Sintetic, importanţa probei este exprimată de maxima: idem est non esse et non probari (un drept nedovedit este ca şi inexistent).
Capitolul I: NOŢIUNEA ŞI IMPORTANŢA PROBELOR ÎN PROCESUL PENAL
1.1 Noţiune
Procesul penal constituie un proces de cunoaştere în care organul judiciar trebuie să ajungă la adevăr şi în acest scop desfăşoară o activitate de probaţiune pentru constatarea existenţei infracţiunii, identificarea făptuitorului şi stabilirea vinovăţiei.
În această activitate de probaţiune, organele judiciare se folosesc de probe obţinute prin mijloace de probă.
Potrivit articolului 63 alineatul 1 prin probă se înţelege orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea făptuitorului necesare justei rezolvări a cauzei.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Operatiunea de Administrare si Apreciere a Probelor in Cursul Judecatii.doc