Ordinea constituțională în contextul integrării României în Uniunea Europeană

Ordinea constitutionala este impusa si mentinuta de legea fundamentala , respectiv de Constitutie si de întregul sistem juridic national supus procesului de constitutionalizare a dreptului. Ordinea constitutionala din România, ca tip de organism si functionare a societa tii si subsistemelor sale sociale si institutionale, juridice, s-a format, s-a perfectionat si s-a consolidat începând cu primele acte normative fundamentale – Statutul dezvolta tor al Conventei de la Paris din 1864 al lui Alexandru Ioan Cuza si Constitutia de la 1866 – ajungând, prin Constitutia intrata în vigoare în 1991, la stadiul sa u cel mai evoluat sub aspect tehnico-legislativ si principial juridic.

În linii generale, ordinea constitutionala este similara în toate statele civilizate ale lumii, dar prezinta si numeroase particularita ti ce deriva din specificul national – cultura , identitate, traditii, mentalita ti, istorie, context geo-strategic, sistem de aliante etc., ceea ce se reflecta în mod evident si în ordinea constitutionala din România. Toti acesti factori determina o continua evolutie, o perfectionare si o adaptare a ordinii constitutionale, ceea ce se produce prin revizuiri succesive, ori prin elaborarea unor noi Constitutii. Integrarea României în Uniunea Europeana impune, asa cum este unanim admis, implementarea acquis-ului comunitar, respectiv alinierea si adaptarea sistemului juridic român la sistemul de norme europene, ceea ce implica , în mod obiectiv, schimba ri la nivelul ordinii constitutionale. Acesta este un proces complex, de durata , care a fost demarat cu ani în urma , accelerat în ultima perioada , urmând sa fie definitivat în scurt timp.

Ulterior datei adera rii, modifica rile si perfectiona rile sistemului juridic românesc se vor produce sincronic, concomitent cu cele din Uniune. Acest proces este facilitat si de apropierea în timp dintre aderarea României si adoptarea Constitutiei pentru Europa, quintesenta , sinteza si expresie a dreptului comunitar european, a întâieta tii sale în raport cu dreptul national, inclusiv cu cel constitutional românesc. Modifica rile actelor normative trebuie sa fie în România conforme cu litera si spiritul legii fundamentale, sa fie constitutionale, în baza principiului suprematiei Constitutiei. Dar în contextul integra rii, însusi acest principiu al suprematiei Constitutiei, al ordinii constitutionale este abordat într-un spirit flexibil, avându-se în vedere acumula ri si chiar interpreta ri de noi sensuri si pozitiona ri, spre a evita blocaje constitutionale, institutionale, legislative. Abordata cu prudenta , revizuirea Constitutiei României, în baza comandamentelor integra rii în Uniunea Europeana , a parcurs deja o prima etapa , între modifica rile si completa rile apa rute prin Legea nr. 429/2003 fiind incluse si unele derivate din procesul integra rii în UE, cerute în mod expres la data respectiva sau doar propuse de doctrina .

Cu toate acestea, legislativul a simtit nevoia sa pa streze prin alineatul 5 al articolului 1, Titlul I, o precizare apa sata în privinta suprematiei, în acest mod: „în România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.” La o prima vedere aceasta prevedere este superflua , având în vedere ca respectarea normelor juridice, a actelor normative, nu doar ca se prezuma , ci este însa si ratiunea lor de a fi. S-a ajuns însa la aceasta formulare, tocmai ca un ra spuns implicit fata de presiunile de sorginte „mondialista ” sau, dimpotriva , „localista ” de a se introduce elemente de relativitate fata de suprematie si, concomitent, fata de ordinea constitutionala .

Totusi, trebuie ara tat, si lucrarea va demonstra acest imperativ, în materia atât de delicata si specioasa a suveranita tii si suprematiei sunt necesare o serie de re-fundamenta ri, plecând de la realitatea pozitiei ierarhice a sistemului juridico-institutional european, a Constitutiei Europene si a însesi prevederilor din Constitutia României. Astfel, art. 11, alin. 2 prevede în mod clar ca „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern ”. La rândul sa u, alineatul 2, articolul 148, din Titlul VII, statueaza explicit: „Ca urmare a adera rii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementa ri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”. Modalitatea transfera rii unor prerogative apartinând conceptului de suveranitate pune cele mai mari probleme în raport cu adoptarea acquis-ului comunitar nu doar în România.

Dupa îndelungi dezbateri, o serie de ta ri au adoptat diverse variante, ce au fost analizate si de legislativul român, în perspectiva concretiza rii prevederilor art. 148 (Integrarea în Uniunea Europeana ). „Acest transfer ca tre exteriorul statului al unor atributii si competente, specifice pâna acum suveranita tii de stat a României, nu s-ar fi putut realiza daca nu presupunea ca respectivele atributii sa fie în continuare sub controlul statului român1”, se arata într-o recenta lucrare de drept constitutional. Totusi, chestiunea controlului statului national este discutabila , mai ales în cazul competentelor exclusive ale Uniunii.