Ordonanța Președințială

I. INTRODUCERE

1.1. Preliminarii

Am abordat această temă deoarece doresc să pun în lumină utilizarea ordonanţei preşedinţiale ca procedură specială, în contextul intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, la data de 15. 02. 2013. Am prezentat şi câteva speţe în care operează ordonanţa preşedinţială, deoarece prin transpunerea în practică a teoriei consider că înţelegerea acestei proceduri este mai facilă. Într-un stat în care bazele teoriei sunt de multe ori diferite de ceea ce demonstrează practica, este cu atât mai util să o luăm în considerare şi pe aceasta din urmă. Trebuie să precizez că speţele pe care le-am selectat sunt dintre cele mai întâlnite, fiind adesea în preocuparea instanţelor de judecată în ultima perioadă. În final, am reluat sub forma unor scurte consideraţii întreaga materie prezentată în această lucrare, pentru că “repetitio est mater studiorum”.

1.2. Structura lucrării

Lucrarea de faţă este structurată în 5 capitole: “ INTRODUCERE, ORDONANŢA PREŞEDINŢIALĂ, SPEŢĂ MATERIALIZATĂ PRIN SENTINŢĂ, ORDONANŢA PREŞEDINŢIALĂ ŞI TAXA AUTO ”, având la rândul lor câte 1, 2 sau 4 subcapitole. Succesiunea capitolelor este una care să determine o lămurire facilă, iar luarea în discuţie atât a provenienţei instituţiei tratate în vechiului Cod de Procedură Civilă, cât şi a variantei actuale a Ordonanţei preşedinţiale în Noul Cod de procedură civilă, măreşte orizontul cunoaşterii.

II. ORDONANŢA PREŞEDINŢIALĂ

Ordonanţa preşedinţială este acea procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în situaţii urgente. Această instituţie juridică a fost introdusă în legislaţia noastră cu ocazia modificării Codului de procedură civilă în anul 1900 (fostul art. 66 bis), fiind apoi păstrată de către legiuitor ca instituţie şi în Noul Cod de procedură civilă.

Denumirea provine din dreptul francez, unde ordonanţa se pronunţa de preşedintele instanţei, pe baza unui referat scris asupra piedicilor întâlnite, întocmit de organul de executare sau chiar de partea interesată care întâmpina dificultăţi în executarea silită a dreptului său înscris în titlul executoriu. Legiuitorul a păstrat terminologia tradiţională, deşi ordonanţa nu mai este un atribut exclusiv al preşedintelui instanţei, ci se judecă de către instanţa obişnuită.

2.1. Ordonanţa preşedinţială în Noul Cod de procedură civilă

Dreptul la un proces echitabil in termen optim si previzibil este unul din principiile fundamentale ale dreptului procesual civil (art. 6 NCpc).

Notiunea de termen optim difera insa de la caz la caz, iar in drept exista numeroase cazuri in care urgenta luarii unor masuri se impune.

In acest scop a fost creata procedura ordonantei presedintiale, institutie prin care se pot rezolva anumite situatii urgente inainte de finalizarea judecarii in fond a cauzei.

Institutia ordonantei presedintiale nu este noua. Ea exista si in Cdoul de procedura civila din 1865. In noul Cod de procedura civila (NCpc) aceasta isi are sediul materiei la art. 996 – 1001.Î

2.2. Admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale

Procedura ordonantei presedintiale nu este admisibila in orice situatie. Art. 996 Cod proc. civ. stabileste urmatoarele conditii de admisibilitate:

A. Aparenta dreptului. Astfel, este necesar ca instanta sa aprecieze ca in favoarea reclamantului sa existe o aparenta de drept.

Aparenta dreptului exclude in mod categoric aprofundarea dreptului reclamat. Instanta investita doar va „palpa” dreptul, va aprecia asupra aparentei lui prin motivarile invocate de reclamant si parat fara sa administreze probatorii de fond.

Astfel, hotararea instantei care judeca ordonanta presedintiala nu va trebui sa solutioneze problema fondului ci doar sa admita unele masuri cu caracter provizoriu.

B. Urgenta masurilor.

Pentru a se putea promova o actiune pe calea ordonantei presedintiale trebuie sa se probeze existenta unor „cazuri grabnice”, care impun luarea unor masuri provizorii pentru:

a) pastrarea unui drept ce s-ar pagubi prin intarziere;

b) prevenirea unor pagube iminente ce nu s-ar putea repara altfel;

c) inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia unei executari.

C. Vremelnicia masurilor

Insasi caracterul provizoriu al masurilor prezuma vremelnicia acestora. Nu pot fi cerute pe calea ordonantei presedintiale masuri al caror efect nu poate fi inlaturat in cazul in care in judecata pe fond se va dispune contrariul.

Dealtfel, art. 996 alin. 2 NCpc arata ca ordonanta este provizorie si executorie. Asadar, masurile dispuse de catre instanta raman in vigoare doar pe durata precizata in hotararea judecatoreasca pronuntata in cauza (daca nu s-au modificat imprejurarile de fapt) sau in cazul in care nu s-a prevazut un termen, pana la solutionarea cauzei pe fond.

2.3. Executarea ordonanţei preşedinţiale

In ceea ce priveste executarea ordonantei presedintiale, la solicitarea reclamantului se poate dispune ca executarea sa se faca fara vreo somatie sau fara trecerea unui termen.

Ordonanta poate fi data chiar daca pe rolul instantei de judecata aceeasi cauza pe fond, insa prin aceasta procedura nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masura a caror executare ar face imposibila restabilirea situatiei de fapt (art. 996 alin. 4 si 5 NCpc).

Instanta competenta sa judece o astfel de ordonanta este, potrivit art. 997, instanta competenta sa se pronunte in prima instanta asupra fondului cauzei.

Procedura de solutionare este urmatoarea:

1. - partile sunt citate in conformitate cu regulile prevazute la citarea in cauzele urgente;

2. -paratul va primi alaturi de citatie o copie a cererii de ordonanta presedintiala si un set al actelor depuse la dosar;

3. -intampinarea nu este obligatorie;

4. -in cazuri de „urgenta deosebita”, cererea de ordonanta se poate judeca fara citarea partilor, chiar in aceeasi zi in care a fost depusa, nemaifiind necesare nici macar concluziile partilor;

5. judecarea cererii se face in toate cazurile de urgenta si cu precadere. Nu se admit probe ce ar tergiversa luarea unei solutii rapide in cauza. Judecatorul poate amana pronuntarea cu maxim 24 de ore, calculate din momentul ramanerii in pronunatre, iar motivarea solutiei date nu poate depasi48 de ore de la pronuntare;

6. -exista o singura cale de atac (daca prin legi speciale nu se prevede altfel) - apelul. Acesta se declara in termen de 5 zile de la pronuntare daca solutia s-a dat cu citarea partilor si de la comunicare daca a fost data fara citarea partilor. Instanta de apel poate suspenda executarea pana la judecarea apelului, numai daca partea interesata depune o cautiune fixata de instanta.