Organele judiciare și competența lor

CAPITOLUL 1 – Principiile fundamentale ale procesului penal

1.1. Noţiunea şi sistemul principiilor fundamentale

Prin principii fundamentale ale procesului penal se înţeleg regulile cele mai generale în temeiul cărora este reglementat şi se desfăşoară procesul penal.

Principiile care guvernează procesul penal îşi găsesc consacrarea în dispoziţiile Codului de procedură penală (art.2-7) şi în cele ale Constituţiei României (art.16, art.21, art.26-28).

1.2. Conţinutul principiilor fundamentale

> Legalitatea procesului penal - Principiul legalităţii, instituit de art.2 al.1, pretinde ca procesul penal să se desfăşoare atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. Deşi textul se referă doar la primele două faze ale procesului penal, el trebuie înţeles ca referindu-se la întreg procesul penal; şi faza de punere în executare a hotărârilor trebuie să se supună cu aceeaşi rigurozitate prevederilor legale ca şi urmărirea penală şi judecata.

> Oficialitatea procesului penal - Conform art.2 al.2 actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Principiul oficialităţii acţionează în latura penală a procesului penal; în latura civilă acţionează principiul disponibilităţii, caracteristic procesului civil. Totuşi, în cazul în care victima este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, principiul oficialităţii îşi va găsi aplicarea şi în latura civilă a cauzei (art.17 al.1). De la acest principiu există şi unele excepţii, în sensul că, în anumite cazuri, legea interzice autorităţilor judiciare să acţioneze din oficiu, impunând existenţa unei manifestări de voinţă din partea unei persoanei sau a unui anumit organ.

> Aflarea adevărului - Principiul aflării adevărului este înscris în art.3, conform căruia, în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

> Rolul activ al organelor judiciare - Potrivit art. 4, organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal. Rolul activ al organelor judiciare penale înseamnă dreptul şi obligaţia acestora de a interveni, din proprie iniţiativă, în procesul penal pentru a ajuta părţile să desfăşoare o activitate de calitate sau pentru a suplini inactivitatea acestora, în vederea soluţionării legale şi temeinice a cauzei.

> Garantarea libertăţii persoanei - Dispoziţiile Codului de procedură penală (art.5) ca şi cele ale Constituţiei (art.23) garantează libertatea persoanei în tot cursul procesului penal. Regula o constituie aşadar, desfăşurarea cauzelor penale cu inculpatul aflat în stare de libertate. În anumite situaţii, reglementate judicios de lege, însă, este permisă şi privarea de libertate a persoanei urmărite sau judecate, fără ca prin aceasta să se aducă atingere acestui principiu.

> Respectarea demnităţii umane - Legiuitorul a instituit principiul respectării demnităţii umane ca principiu fundamental al procesului penal în art.51, prin care a prevăzut că orice persoană care se află în curs de urmărire sau judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane, iar supunerea acesteia la tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane sau degradante este pedepsită de lege.

> Prezumţia de nevinovăţie - Prezumţia de nevinovăţie îşi găseşte consacrarea atât în prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (art.11) cât şi în cele ale Constituţiei României (art.23 pct.11) şi ale Codului de procedură penală (art.52). Potrivit acestei prezumţii, ridicată la rang de principiu, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. Prezumţia de nevinovăţie decurge din cerinţa ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere, constituind o garanţie pentru orice persoană că, în lipsa probelor de vinovăţie, nu poate fi trimisă în judecată şi condamnată.

> Garantarea dreptului de apărare - Principiul garantării dreptului de apărare este reglementat de art.6 conform căruia dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal. Dreptul de apărare constă în totalitatea mijloacelor instituite de lege pentru constatarea şi invocarea împrejurărilor ce susţin apărarea, precum şi pentru aplicarea dispoziţiilor favorabile părţii care se apără.

> Desfăşurarea procesului penal în limba română - Potrivit art.7 al.1, în procesul penal procedura judiciară se desfăşoară în limba română. Acest principiu presupune folosirea limbii române atât în dezbaterea orală ce are loc în faţa instanţei cât şi în actele procedurale scrise întocmite de organele judiciare sau de părţi. Reglementarea permite totuşi părţilor şi altor persoane chemate în proces să folosească în faţa organelor judiciare limba maternă, impunând însă întocmirea actelor procedurale în limba română (art.7 al.2). De acelaşi drept se bucură şi părţile care nu vorbesc, nu înţeleg sau nu se pot exprima în limba română, cărora li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, de a vorbi şi de a pune concluzii în instanţa, prin interpret (art.8).

> Egalitatea în faţa legilor şi a organelor judiciare - Principiul egalităţii este reglementat de Constituţie care, prin art.16 al.1, statuează că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Se prevede, de asemenea, în al.2 al aceluiaşi articol că nimeni nu este mai presus de lege, iar în art.124 al.2 că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

> Accesul liber la justiţie - Accesul liber la justiţie constă, conform art.21 din Constituţie, în faptul că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime fără ca vreo lege să poată împiedica exercitarea acestui drept.

> Respectarea vieţii intime, familiale sau private - Potrivit prevederilor art.26 al.1 din Constituţie, autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. Ca urmare, în cauzele penale, strângerea probelor şi desfăşurarea actelor de urmărire penală şi de judecată se vor desfăşura în condiţii care să nu aducă atingere vieţii intime, familiale sau private a celor care au calitatea de părţi în procesul penal.