Organisme internaționale implicate în lupta împotriva criminalității - Interpolul

Marele context international

1. Infiintarea organizatiilor internationale

In secolul al XIX-lea, dupa razboaiele napoleoniene, o dubla msicare se contureaza in relatiile internationale, sub influienta credintei in progres si in pace : instaurarea acordurilor multilaterale diplomatice si juridice intre puteri, cu scopul de a stabiliza Europa si de a horari procedurile reglarii pasnice a diferendelor si cooperarea interstatala in cadrul structurilor adminsitrative, care trebuia sa faciliteze comunicatiile si dezvoltarea economica si tehnologica.

Prima tentativa a condus, dupa razboaiele din secolul al XIX-lea, la aparitia Societatii Natiunilor ( SN ) si a Organizatiei Natiunilor Unite ( ONU ), prima, o organizatie internationala menita sa asigure securitatea colectiva, in vreme ce a doua favoriza infiintarea rapida a organismelor comune de lucru ; preocuparea, in acest al doilea caz, se indreapta catre gestiunea comuna a fluviilor internationale de catre statele riverane, cu intermedierea, in 1815, a Comisiei Centrale pentru Navigatia pe Rin, urmata, in 1856, de Comisia Europeana a Dunarii – inzestrata cu prerogative atat de importante incat a fost calificata drept stat fluvial.In ajunul secolului al XX-lea, s-au mai creat o Comisie Sanitara Internationala ( 1853 ), o Uniune telegrafica, apoi o alta postala, un Birou international de unitati de masura si de greutate etc.

Aceste uniuni, acoperind niste domenii limitate, dar investite de catre statele lor membre pentru a-si asuma sarcinile de pregatire a intrunirilor multilaterale si de executare a deciziilor luate in timpul acestora, a personalului si a structurilor administrative centrale permanente – aceasta fiind o inovatie fundamentala in relatiile internationale – sunt primele organizatii internationale guvernamentale – sau organizatii interguvernamentale ( care nu terbuie confundate ce organizatiile internationale nonguvernamentale – ONG – aparute cu zecile in acceasi epoca, dar care sunt niste initiative sau puneri in joc a unor interese private, sociale – sindicate – umanitare – Crucea Rosie – sau altele ).

Dorinta unei cooperari internationale in domeniul politiei criminale nu se afiseaza clar decat la inceputul secolului al XX-lea si imprumuta cai mai putin stralucite.Dupa un congres international pentru combaterea traficului de femei albe, in 1899, sefii politiilor din statele europene si din America de Nord si de Sud incep sa se intalneasca pentru a discuta despre problemele lor profesionale comune.

In mai 1904, cateva tari europene semneaza un Acord pentru combaterea traficului de femei albe, apoi in 1910 o Conventie contra publicatiilor obscene si o alta contra traficului de femei si copii, iar in 1912, se stabileste o Conventie intrenationala asupra opiumului.Intre timp, in 1911, cativa politisti din Europa au infiintat prima asociatie internationala a profesiei lor ; initiativa ramane, totusi, limitata si mai ales privata, ca de altfel si urmatoarea, in ciuda unei aparente oficiale.

In 1914, Albert de Monaco organizeaza in principatul sau primul Congres internnational de politie – erau, asadar, prevazute si altele ; la acesta iau parte cetatenii din 24 de tari, majoritatea din Europa, dar si din America si din Orient, insa nu din Asia, nici din Africa – continete in mare masura sub control occidental.

Ideea care la anima spiritele este de a crea o organizatie unica,cu acordul, respectiv sub tutela guvernelor.Decizia fondatorilor asociatiei internationale de politie, in 1911 de a comunica in esperanto si dorinta participantilor la Congresul din 1914 de a lucra pana la urma, in aceasta limba, creata la sfarsitul secolului precedent pentru a ajuta la stabilirea armoniei intre oameni, se inscriu in credinta intr-o lume mai buna si in optica lucrarii pentru pace, care se vehiculeaza in vremea aceea.

Insa, in 1905, lumea inainteaza inexorabil catre razboi.Crizele se succed si majoritatea statelor europene se pregateste din ce in ce mai grabita catre conflict, care izbucneste in vara anului 1914.

La sfrasitul Primului Razboi Mondial, sistemul diplomatic traditional este distrus.Imperiile rus, german, otoman, austro-ungar sunt defuncte si partial sau total destramate, lagaturile monarhice sunt rupte, se intemeiaza noi state, se afirma puterile japoneza si americana, dar amaraciunea, ingrijorarile si neicrederile subzista ; echilibrul international anterior nu mai intra in discutie.