Organizarea profesiilor juridice liberale - Structurile organizatorice ale avocaturii

1. Scurt Istoric

Nicolae Iorga a folosit încă din perioada interbelică următorul motto : “Dreptatea e ca sănătatea lumii.” Subliniind prin acesta faptul că din acele vremuri intelectuali avea preocuparea de a-și dori ca societatea să tindă către garantarea dreptului de a fi asistat de un avocat în mod corect, doar acest lucru putea să susțină sănătatea juridică a societății și ocrotirea drepturilor omului.

Avocatura este o instituție cu o îndelungată tradiție istorică. Se poate afirma că avocatura a evoluat paralel cu justiția și a fost influențată de organizarea politică și statală. Profesia de avocat în Țările Române a existat din timpuri străvechi, fiind una dintre primele profesii pentru care s-a simțit necesitatea unor reglementări cu putere de lege. În acest sens precizăm că, în istoria dreptului românesc, se regăsesc diverse reglementări obligatorii referitoare la activitatea de "vechil" (denumire arhaică a avocatului) datând din secolul al XVIII- lea. Profesia de avocat în Transilvania și celelalte teritorii românești a fost reglementată din vremuri timpurii de legi și coduri valabile, mai întâi pentru Ungaria și apoi pentru imperiul Austro - Ungar.

Odată cu adoptarea Regulamentelor Organice începe în țara noastră organizarea avocaturii. Pe baza Regulamentelor organice se constituie în Muntenia și Moldova câte un corp restrâns de avocați, care la început erau salariați de stat și funcționau pe lângă instanțele penale. Legea din 1864 este considerată actul de naștere al avocaturii moderne în România . Modelul noii legislații a fost cel francez.

Una din cel mai importante legi a fost cea pentru organizarea corpului de avocați din 19 februarie 1923. Potrivit acestei legi se înființeaza la nivel național "Uniunea Advocaților din România", persoană juridică, ca organ general al Barourilor (corpurilor) de avocați din România. S-a adoptat în data de 17 octombrie 1923 un regulament de aplicare al acesteia, act care a constituit primul regulament - metodologie cu valoare de statut al profesiei.

Pentru organizarea, conducerea și îndrumarea activității avocaților din R.P.R. se înființează "Consiliul Central al Colegiilor de Avocați din RPR" cu personalitate juridică și direct subordonat Ministerului Justiției. Legea nu mai face vorbire, în legătură cu structurile de organizare ale profesiei de avocat, de persoane juridice de drept public, caracterizându-le ca fiind "organizații obștești cu personalitate juridică".

Prin decretul nr.90/1990 privind unele măsuri pentru exercitarea și organizarea avocaturii în România se restabilesc ca organizații profesionale Barourile și Uniunea Avocaților din România, persoane juridice, se statuează principiul autonomiei profesionale față de Ministerul Justiției si se menține modul de funcționare al structurilor profesionale (cu unele mici modificări) .

În prezent s-a revenit la sistemul de organizare democratică a avocaturii. Actuala reglementare este consacrată în Legea nr. 51/1995 care a suferit modificari, aceasta fiind actualizata in data de 14.02.2011. Principiile organizării și exercitării profesiei de avocat au fost detaliate în Statutul adoptat de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România la data de 10-11 iunie 2011.

În România, termenul de avocat este definit ca fiind aceea persoana licențiată în știinte juridice care, ulterior, este admisă în profesie, în baza unui examen organizat de baroul în care intenționează să profeseze.

Astfel, potrivit art. 1 din legea nr.51/1995, profesia de avocat este liberă si îndependentă, cu organizare si funcționare autonome, în condițiile legii si ale statutului profesiei.

De regulă, activitatea avocatului se realizează prin consultații cu caracter juridic și prin asistență sau reprezentare în fața instanțelor judecătorești sau a altor organe de jurisdicție.

În exercitarea profesiei, avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului deontologic. El promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului .