Organizarea și Exercitarea Avocaturii

§1. Caracterizarea profesiei. Principii şi reguli fundamentale

ale exercitării avocaturii

Nu putem începe analiza referitoare la organizarea avocaturii, fără a reaminti caracterizarea lui d' Aguesseau asupra acestei instituţii, devenită celebră: „avocatura este tot atât de veche ca şi magistratura, tot atât de nobilă ca şi virtutea, tot atât de necesară ca şi justiţia”. În condiţiile în care dreptatea se împarte de judecători, care de regulă sunt profesionişti ai dreptului, este greu de conceput ca dialogul să se poarte direct între specialist şi părţile implicate în proces, care de regulă nu au cunoştinţele necesare, nu cunosc şi nu înţeleg limbajul judecătorului. De aceea,de cele mai multe ori părţile recurg la avocaţi, şi ei profesionişti ai dreptului, astfel că dialogul presupus de proces se poartă în aceste condiţii între specialişti ai aceluiaşi domeniu.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile legii şi ale statutului profesiei.

Exercitarea profesiei de avocat este supusă Constituţiei, legii, statutului profesiei, convenţiilor internaţionale la care România este parte şi regulilor eticii profesionale.

Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, în faţa tuturor instanţelor, autorităţilor şi instituţiilor, precum şi a altor persoane care au obligaţia să permită şi să asigure desfăşurarea nestingherită a activităţii avocatului, în condiţiile legii. În exercitarea profesiei avocatul este dator să acţioneze pentru asigurarea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Activitatea avocatului se realizează prin:

• consultaţii şi cereri cu caracter juridic, asistenţă şi reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie, de urmărire penală şi de notariat;

• apărarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raport cu autorităţile publice, instituţiile şi orice persoană română sau străină;

• redactarea de acte juridice, cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor;

• orice alte mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare în condiţiile legii.

Deci, avocatul are practic două funcţii: - de asistenţă

- de reprezentare

În exercitarea dreptului său de a asista şi de a reprezenta persoanele fizice şi juridice în faţa tuturor instanţelor, autorităţilor şi instituţiilor, precum şi al altor persoane fizice sau juridice, avocatul poate să folosească oricare dintre aceste mijloace.

Avocatul îndeplineşte o misiune socială, pusă în slujba adevărului şi a justiţiei. În exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta, avocatul este protejat de lege. El nu poate fi supus nici unei presiuni din partea autorităţilor publice sau a altor persoane fizice sau juridice. Dar, independenţa avocatului nu poate prejudicia interesele clientului său. El este dator să dea clientului său sfaturi juridice corespunzătoare prevederilor legale şi crezului său profesional.

Profesia de avocat se exercită numai de membrii barourilor. Alegerea avocatului, pentru orice activitate depusă de acesta în condiţiile legii, este liberă. Nimeni nu poate impune unei persoane un apărător, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege privitoare la apărarea din oficiu sau la apărarea gratuită.

Avocatul trebuie să depună toată diligenţa pentru apărarea libertăţilor, drepturilor şi intereselor legitime ale clientului, dar el nu poate acţiona decât în limitele contractului încheiat cu clientul său, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Însă avocatul este dator să-şi sfătuiască clientul cu promptitudine, în mod corect şi cu întreaga diligenţă. În cazul în care se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile, el va asigura substituirea sa de către un alt avocat, pentru a nu aduce prejudicii clientului său. Dacă există conflict de interese, avocatul nu poate fi decât apărătorul unei singure părţi. Angajarea unui nou client nu poate fi făcută, dacă prin aceasta sunt dezvăluite secretele aflate de la un alt client, cu efecte prejudiciabile pentru acesta