Organizarea și Funcționarea Băncii Centrale Europene

1. Banca Centrală Europeană: scurt istoric şi obiective

Banca Centrală Europeană a fost instituită de Tratatul de la Maastricht şi corespunde celei de-a treia etape a Uniunii Economice şi Monetare, respectiv introducerea şi gestionarea monedei unice. Tratatul de la Maastricht a stabilit că pentru a realiza uniunea monetară, politica monetară a Uniunii va fi condusă de către Sistemul Central al Băncilor Centrale (SCBC), alcătuit din Banca Centrală Europeană şi Băncile centrale naţionale ale statelor membre . Tratatul de la Lisabona îi conferă Băncii Centrale Europene calitatea de instituţie a Uniunii Europene, alături de Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comisia, Curtea de justiţie a Uniunii Europene şi Curtea de Conturi. Asemenea Curţii de conturi, BCE nu face parte însă din cadrul instituţional principal, competenţa sa fiind una specializată . Banca Centrală Europeană are sediul în Germania, la Frankfurt, având ca obiective principale administrarea monedei unice europene, euro, asigurând stabilitatea preţurilor în Uniunea Europeană. Totodata, BCE răspunde de definirea şi punerea în aplicare a politicii economice şi monetare a Uniunii Europene. Banca Centrală Europeană urmăreşte menţinerea stabilităţii sistemului financiar, asigurându-se că instituţiile şi pieţele sunt corespunzator supravegheate, iar prin menţinerea stabilităţii preţurilor, urmăreşte să ţină inflaţia sub control, mai ales în ţările care utilizează euro. De asemenea, BCE stabileşte cadrul cooperării dintre băncile centrale ale celor 17 state membre care au adoptat moneda unică şi alcătuiesc împreună zona euro, iar cooperarea existentă la nivelul acestui grup restrâns poartă numele de „eurosistem” . BCE are personalitate juridică şi este singura abilitată să autorizeze emisiunea de monedă euro. Aceasta este independentă în exercitarea competenţelor şi în administrarea finanţelor sale . Banca Centrală Europeană şi agenţii săi sunt independenţi de statele membre şi de celelalte instituţii europene. Exigenţa independenţei derivă din modelul german şi se aplică inclusiv băncilor centrale naţionale şi personalului acestora, în exerciţiul atribuţiilor care le revin în cadrul SEBC. În consecinţă, orice solicitare sau acceptare a unor instrucţiuni din partea statelor, a instituţiilor sau a organelor comunitare, precum şi din partea oricărui alt organism este interzisă. Corelativ, statelor membre precum şi celorlalte entităţi le revine obligaţia de a se abţine de la orice imixiuni în activitatea acestor bănci. În plus, statele membre trebuie să asigure un statut de independenţă băncilor centrale naţionale şi organelor de conducere ale acestora . Tratatul de la Maastricht a stabilit că pentru a realiza uniunea monetară, politica monetară a Uniunii va fi condusă de către Sistemul European al Băncilor Centrale alcătuit din Banca Centrală Europeană și Băncile centrale naționale ale statelor membre.

2. Structura organizatorică a Băncii Centrale Europene

Structura organizatorică a Băncii Centrale Europene conţine trei organe decizionale, respectiv: Consiliul guvernatorilor, Comitetul executiv şi Consiliul general. Organele de decizie ale Băncii Centrale Europene sunt asistate în îndeplinirea sarcinilor lor de o serie de comitete.

2.1. Organele de decizie

2.1.1. Consiliul guvernatorilor

Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene este principalul organ de decizie al BCE şi este constituit din membrii Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene şi din guvernatorilor băncii centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro . Membrii Consiliului guvernatorilor trebuie să respecte cele mai înalte standarde de conduită etică şi să dea dovadă de onestitate, independenţă, imparţialitate, discernământ, să nu urmărească realizarea propriilor interese şi să evite orice situaţii susceptibile de a da naştere unui conflict de interese personal. Totodată, membrii Consiliului guvernatorilor trebuie să fie conştienţi de importanţa propriilor îndatoriri şi responsabilităţi, să aibă în vedere caracterul public al acestei funcţii şi să se manifeste într-un mod care să menţină şi să întărească încrederea publicului în BCE . Referitor la competenţa Consiliului guvernatorilor, cea mai importantă constă în definirea politicii monetare a Comunităţii. Consiliul guvernatorilor decide, ca regulă, cu majoritate simplă, fiecare membru dispunând de vot, iar în caz de vot egal, preşedintele dispune de un vot preponderent. Cvorumul necesar este de două treimi din numărul membrilor.