Organizarea Sistemului Judiciar

I. Introducere

Sistemul judiciar românesc reprezintă ca în orice stat democratic, o component esențială a civilizației și progresului fiind un ansamblu de structuri organizatorice care concură la înfăptuirea actului de justiție.

Democrația nu ar putea exista fără justiție. Justiția este cea care veghează la apărarea valorilor sociale recunoscute intr-o societate democratică, la promovarea și apărarea drepturilor fundamentale ale omului.

Evoluția istorică a dus la organizarea modernă a instanțelor judecătorești. În timpurile vechi justiția era predominant privată. Puterea judecătorească a dobândit o organizare independentă doar în epoca modernă, o dată cu afirmarea în Anglia, Franța mai apoi în alte state occidentale a principiului separației puterilor în stat. Anterior justiția se contopea în practică cu funcția executivă și era înfăptuită de cele mai multe ori de aceleași organe .

Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute, în principal, în următoarele documente: Carta internaţională a drepturilor omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului şi Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum şi pentru garantarea respectării Constituţiei şi a legilor ţării.

Organizarea judiciară are, de asemenea, ca obiectiv de bază asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil şi judecarea proceselor de către instanţe judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe extranee.

În societățile moderne, justiția este o funcție fundamentală a statului, iar administrarea ei reprezintă unul din atributele esențiale esențiale ale puterii. Această putere implică existența unor structuri statale, servicii publice apte să realizeze activitatea jurisdicțională . Un astfel de serviciu trebuie organizat pe a baza unor principii proprii, funcționale și autonome.

Principiile organizării judiciare reprezintă reguli esențiale ale funcționării optime a structurilor statale abilitate să realizeze actul de justiție . Doctrina nu este unanimă în ceea ce privește determinarea principiilor de organizare a sistemului judiciar. Dintre principiile organizării judiciare amintim următoarele:

• Autonomia instanțelor judecătorești

• Independența judecătorilor

• Inamovibilitatea judecătorilor

• Permanența și caracterul sedentar al organelor judiciare

• Colegialitatea organelor judiciare

• Dublul grad de jurisdicție

• Specializarea instanțelor judecătorești

• Constituirea instanțelor într-un sistem ierarhic

• Accesul liber la justiție

• Egalitatea în fața instanței

• Gratuitatea justiției

II. Prezentarea sistemului judiciar din România

Organizarea actuală a instanțelor judecătorești este guvernată de Legea 304/2004. În prezent, potrivit art. 2 alin (2) din Legea nr. 304/2004, justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești:

a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

b) curţi de apel;

c) tribunale;

d) tribunale specializate;

e) instanţe militare;

f) judecătorii.