Organizarea sistemului judiciar în Anglia

1. Date generale

Denumire oficială - Regatul Unit al Marii Britanii

Suprafața - 244.101 kmp

Populația - 66,02 milioane (2017)

PIB - 39.720,44 USD ‎(2017)

Marea Britanie este o monarhie constituțională, ereditară. Parlamentul țării este bicameral și este format din Camera Comunelor aleasă pentru un mandat de 5 ani și Camera Lorzilor formată din lorzi ( ereditari sau aleși pe viață ).

Teritoriul este împărțit în 27 de comitate, 7 comitate metropolitate situate în Anglia, 26 de districte situate în Irlanda de Nord, 9 regiuni situate în Scoția și 3 areale insulare situate tot în Scoția.

2. Premise istorice și juridice

Dreptul englez a jucat un rol important în comerțul internațional. Datorită dreptului englez au devenit cunoscute urmatoarele tipuri de contracte: cotractele de know-how, factoring, leasing. Savantul Andre Tulk spunea că common-low se bazează pe 3 principii fundamentale:

1) Respectul precedentului juridic.

2) Recurgerea la un juriu care sa statueze asupra faptelor litigiului.

3) Supremația dreptului care se impune tuturor persoanelor fizice si juridice de drept public sau privat.

Dreptul englez conține trei subsisteme normative, autonome și paralele, care reglementează uneori diferit sau contradictoriu, relațiile sociale: common-law în sens restrâns, equity și statute-law. Dreptul englez cunoaște în istoria sa 4 perioade importante de dezvoltare.

I. Perioada anterioară cuceririi normande, adică până în anul 1066. În prima perioadă dreptul folosit era cel numit anglo-saxon. Dreptul anglo-saxon din această perioadă este puțin cunoscut. În epoca anglo-saxonă au fost redactate anumite legi care reglementau doar domenii anume foarte reduse, de exemplu legile regelui Kent în anul 600 conțin doar 90 de fraze scurte. În această perioadă dominau cutumele locale și nu exista un drept comun pentru toată Anglia înainte de cuceririle normande. Cucerirea normandă constituie un eveniment deosebit în istoria dreptului englez deoarece ea aduce în Anglia odată cu ocupația străină o putere solidă, centralizată, bogată în experiența administrativă.

II. Perioada din 1066 până la instaurarea dinastiei Tudor 1485- crearea unui common - law pentru tot regatul care substituie cutumele locale.

III. Perioada 1485- 1832, marcată prin dezvoltarea alături de common-law a unui sistem rival „regulile de equity” . Persoanele care n-au obținut justiție mai aveau o ultimă șansă de a se adresa regelui pentru a împiedica efectuarea unei nedreptăți în regat. Regele, apoi cancelarul interveneau nu pentru a crea noi reguli de drept, dar în numele moralei pentru a evita nedreptatea.

IV. Perioada din 1832 până în prezent, perioada modernă în care are loc dezvoltarea deosebită a legii.Secolul XX a adus transformări grandioase în dreptul englez. Au fost adoptate texte legislative și regulamentare mai ales în domeniul economic și social (impozite, comerț, educație, sănătate, muncă etc.). Din 1972, Parlamentul a încorporat în dreptul englez tratatele și regulile comunitare care utilizează conceptele și categoriile juridice de drept continental: în caz de conflict tratatele și regulile comunitare sunt prioritare asupra legilor engleze.

Precedentul judiciar reprezintă componenta cea mai importantă a dreptului englez, întrucât common law nu a fost legiferat de Parlament, ci a fost dezvoltat de-a lungul secolelor prin aplicarea obiceiurilor de către judecatori la cazuri concrete. De aceea Bentham spunea ca dreptul englez este o creație a jurisprudenței. Judecătorul urmează în fiecare caz exemplul sau precedentul existent. Dacă un asemenea precedent nu există, judecătorul trebuie să judece în concordanță cu principiile generale ale dreptului. În acest fel judecătorul creează un precedent ce va fi urmat de alt magistratîntr-un caz similar. Cu alte cuvinte, hotărârile pronunțate de instanță sunt obligatorii nu numai pentru părți ci și pentru alte tribunale.

Remarcăm și o ierarhie a precedentelor, în sensul că cele stabilite de instanțele superioare sunt obligatorii pentru instanțele inferioare. Cea mai mare putere o au precedentele stabilite de către Camera Lorzilor urmate de cele ale Curții de Apel și apoi de cele ale Înaltei curți.

Izvoarele dreptului englez

Printre particularitățile sistemului englez de common law, care îi fascinează pe juriștii europeni de formație continentală („civil lawyers” - în terminologia engleză) încă de la începutul secolului al XIX-lea și care i-a determinat pe unii comparatiști să vorbească despre „incomensurabilitatea” celor două culturi juridice, sunt prezența dreptului cazuistic ca izvor de drept, absența codificărilor vaste de tipul Codului civil napoleonian.

Tratatele internaționale - Aderarea Marii Britanii la Comunitatea Economică Europeană (ECC) în 1973 a avut efecte majore asupra sistemului juridic englez, prin crearea unor noi surse de drept. Tratatul de aderare al Regatului Unit stabilește că dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul englez, în situațiile când acestea sunt în conflict, iar aplicarea dreptului englez trebuie să se facă în lumina dreptului comunitar, așa cum a fost stabilit prin hotărârile Curții Europene de Justiție.

Alături de dreptul comunitar, o mențiune specială ca sursă recentă de drept necesită și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), ale cărei prevederi au devenit - cu anumite excepții - aplicabile în dreptul intern englez prin promulgarea legii The Human Rights Act (HRA) în 1998, intrată în vigoare în 1999.