Organizarea Sistemului Judiciar în Slovenia și Portugalia

Introducere

Slovenia (Slovenija în limba slovenă) este o ţară în Europa Centrală care se învecinează cu Croaţia, Ungaria, Austria şi Italia. Are ieşire şi la Marea Adriatică. Capitala este la Ljubljana.

Este membră a Uniunii Europene din 2004.

Se crede că triburile slave, strămoşii slovenilor de astăzi, s-au aşezat în zonă în secolul al 6-lea. Ducatul slav al Carantaniei, primul stat proto-sloven şi primul stat slav stabil, s-a format în secolul al 7-lea. În 745, Carantania şi-a pierdut independenţa în faţa Imperiului franc. Numeroşi slavi s-au convertit la creştinism.

În timpul secolului al 14-lea, cele mai multe dintre regiunile Sloveniei au fost ocupate de Habsburgi, devenind apoi o parte a Imperiului austro-ungar.

În 1848 a apărut un puternic program pentru o Slovenie unită, o dată cu mişcarea "Primăvara popoarelor" în Austria.

După prăbuşirea Austro-Ungariei în 1918, slovenii au format Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor, denumit ulterior (1929) Regatul Iugoslavia. După refacerea Iugoslaviei la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Slovenia a devenit o parte a Republicii Socialiste Federale Iugoslavia, declarată oficial pe 29 noiembrie 1945. Slovenia modernă s-a format la 25 iunie 1991 după obţinerea independenţei faţă de Iugoslavia. Slovenia s-a alăturat NATO pe 29 martie 2004 şi Uniunii europene pe 1 mai 2004.

Preşedintele sloven este ales prin vot universal pentru un mandat de 5 ani.

Parlamentul Sloven este bicameral. Adunarea Naţională, Državni zbor, este alcătuită din 90 de scaune dintre care două sunt rezervate reprezentanţilor minorităţii maghiare şi a celei italiene. Consiliul Naţional, Državni svet, este alcătuit din 40 de scaune şi reprezintă interesele economice, sociale şi profesionale de la nivel local. Alegerile parlamentare se ţin la fiecare patru ani.

Instanţele de prim grad pentru cauze civile în Slovenia sunt instanţele locale (okrajna sodišča) şi instanţele districtuale (okrožna sodišča), în timp ce instanţele superioare (Višja sodišča) sunt instanţe de al doilea grad de jurisdicţie. Slovenia are 44 de instanţe locale, 11 instanţe districtuale şi 4 instanţe superioare. Curtea Supremă (Vrhovno sodišče) hotărăşte în general cu privire la căile de atac extraordinare şi, în unele cazuri, constituie instanţa de al treilea grad de jurisdicţie. Slovenia are patru alte instanţe de prim grad - 3 instanţe de muncă (delovna sodišča) şi 1 instanţă socială (socialno sodišče), care judecă cauzele fie la sediul instanţei, fie în departamentele sale externe. Înalta Curte Socială şi de Muncă (Višje delovno in socialno sodišče) este instanţa care judecă litigiile sociale şi de muncă individuale şi colective în primă instanţă.

Organigramă

ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI COMERCIALĂ

Instanţele districtuale şi locale judecă cauze civile în primă instanţă. Instanţele locale sunt competente pentru judecarea următoarelor cauze civile: cauze necontencioase, cauze succesorale, executarea şi garantarea creanţelor şi diverse alte domenii. Domeniile litigiilor care intră în competenţa instanţelor locale includ revendicările legate de legea proprietăţii în care valoarea proprietăţii care face obiectul litigiului nu depăşeşte 2 000 000 SIT (aproximativ 8 315 euro); litigiile legate de încălcarea proprietăţii, de servitute, de ipotecarea imobilelor şi litigiile între proprietari şi chiriaşi. Litigiile care intră în competenţa instanţelor locale sunt judecate de către un singur judecător. Instanţele districtuale au competenţa de a audia următoarele cauze civile: înţelegerile silite, falimentul şi lichidarea; litigiile privind drepturile de proprietate intelectuală; procedurile necontencioase în cauze prevăzute prin lege; recunoaşterea hotărârilor unei instanţe din străinătate şi anumite domenii juridice. Domeniile litigiilor care intră în competenţa instanţelor districtuale includ revendicările legate de legea proprietăţii în care valoarea proprietăţii care face obiectul litigiului depăşeşte 2 000 000 SIT (aproximativ 8 315 euro); litigiile privind stabilirea sau contestarea paternităţii sau maternităţii; litigiile în materie matrimonială; litigiile privind obligaţia juridică de întreţinere; litigiile privind încredinţarea copiilor; litigiile privind contactele dintre copii, părinţii acestora şi alte persoane; litigiile privind dreptul de autor şi protejarea sau folosirea invenţiilor şi a mărcilor distinctive sau dreptul de a folosi numele unei firme, precum şi litigiile privind protejarea concurenţei; litigiile comerciale.

Cererile de revizuire reprezentând căi de atac extraordinare sunt adresate instanţei care a audiat cauza în primă instanţă.