Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și Drepturile Omului

ORGANIZAŢIA PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE ÎN EUROPA ŞI DREPTURILE OMULUI

1. INTRODUCERE

Problema nerespectării drepturilor omului nu este numai o problemă naţională, internă a statelor, ci una internaţională, mondială, în a cărei respectare este interesată întreaga comunitate internaţională.

Problema drepturilor omului rămâne alături de cea a păcii ale cărei contururi promiţătoare ne oferă până în prezent numai o imagine îndepărtată a unei lumi cu mai puţine arme şi mai multă securitate – una din temele dominante ale vieţii şi protecţiei politice şi ale dezbaterii publice, în cea de-a doua jumătate a secolului XX.?

Atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional atât în domeniul acţiunii politice de stat directe, cât şi în organizaţii şi reuniuni internaţionale şi în mijloacele de informare, se încearcă a se da răspunsuri problemelor multiple şi complexe legate de existenţa umană, de drepturile omului. Multiple şi complexe pe plan intern, deoarece, ele sunt parte integrantă a fenomenelor şi evoluţiilor vieţii politice, sociale şi culturale ale fiecărei ţări, iar problema realizării lor nu se poate pune decât într-un context istoric, naţional, social şi politic. Situaţia se prezintă diferit de la ţară la ţară, şi este în continuare evoluţie, depinzând de împrejurările istorice naţionale şi de direcţia pe care o urmează procesul de dezvoltare în fiecare ţară.

"Omul beneficiază de drepturi inerente fiinţelor umane oriunde sar afla, fiindcă acestea au un caracter universal, ce constituie un fundament al drepturilor lor egale şi inalienabile, ca un corolar al libertăţii, dreptăţii, securităţii şi păcii în lume".

În ţara noastră, din anul 1945 şi până în decembrie 1989, nu au existat practici politice şi democratice în nici un domeniu al vieţii sociale şi au lipsit reglementările juridice în sensibila problematicã a drepturilor omului. În aceste condiţii, orice aport în domeniul legislativ, cu accent pe problematica drepturilor omului, din partea specialiştilor şi a oamenilor politici, permite realizarea şi perfecţionarea cadrului juridic în care se desfăşoară activitatea complexã a societăţii româneşti, statului revenindu-i obligaţia sã creeze mecanismele necesare garantării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, la nivelul cerinţelor standardelor şi prevederilor actelor normative şi experienţei ţãrilor cu o îndelungatã tradiţie democraticã.

2. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND APARIŢIA OSCE

Această organizaţie a fost creată în decembrie 1994 şi a devenit efectivă la 1 ianuarie 1995, prin instituţionalizarea Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. La începuturile sale Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa a funcţionat ca un organism internaţional temporar, ca orice conferinţă internaţională, cu specificul că se întrunea în mod periodic. În această perioadă, CSCE nu dispunea de organe permanente. Transformarea ei într-o organizaţie internaţională regională s-a făcut pe baza “Cartei de la Paris pentru o nouă Europă”, din 21 noiembrie 1990. CSCE cuprinde nu numai statele europene, ci şi două state ne europene: SUA şi Canada.

CSCE a fost înfiinţat prin Actul Final de la Helsinki (AFH) , semnat în 1975 de 33 de state europene, inclusiv Uniunea Sovietică, şi de Statele Unite şi Canada. Doar Albania a refuzat atunci să fie parte. După încheierea Războiului Rece componenta OSCE s-a lărgit la peste 50 de state incluzând Albania şi noile state independente din fosta Uniune Sovietică. Conceput ca un instrument de compromis pentru a constitui o punte peste prăpastia ideologică ce despărţea Estul de Vest în anii '70, AFH a deschis o nouă etapă în procesul de negociere, statornicind o legătură deosebit de ingenioasă între drepturile omului şi preocupările pentru securitate Această legătură, care plasa drepturile omului pe un loc important în relaţiile politice est-vest nu şi-a pierdut însemnătatea odată cu încheierea Războiului Rece. Ea a permis OSCE să joace şi în continuare un rol major în Europa de astăzi şi să influenţeze politicile privind drepturile omului în multe dintre ţările membre.

Actul final al CSCE este unul complex, format din mai multe documente internaţionale El cuprinde o Declaraţie privind principiile care guvernează relaţiile reciproce dintre statele participante. În acest document sunt proclamate următoarele principii: egalitatea suverană a statelor, nefolosirea forţei sau ameninţării cu forţa în relaţiile internaţionale, inviolabilitatea frontierelor statelor, integritatea teritorială a statelor, rezolvarea prin mijloace paşnice a diferendelor internaţionale, respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul de a dispune de ele însele, principiul cooperării între state şi cel al îndeplinirii cu bună credinţă a obligaţiilor asumate în conformitate cu dreptul internaţional.

Impactul important pe care l-a avut CSCE în sfera drepturilor omului poate fi în parte atribuit procesului de continuare a demersurilor iniţiate de CSCE prevăzut în Coşul IV al Actului Final de la Helsinki, cunoscut ca procesul OSCE.