Cuprins
- Listă de abrevieri ..2
- Scurt istoric .3-4
- Prezentare ..4
- A. Instituțiile OSCE;
- B. Abordare cuprinzătoare a securității;
- Oficiul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR)
- A. Mandatul ODIHR
- B. Preocupări ODIHR
- - Combaterea terorismului;
- - Democratizarea;
- - Educația;
- - Libertatea de mișcare;
- - Înregistrarea persoanelor;
- - Drepturile omului;
- - Sprijin legislativ;
- - Statul de Drept (Regula Legii);
- Concluzii ...10
- Bibliografie .. .12
Extras din referat
Listă de abrevieri
- CSCE - Conferința pentru Securitate și Cooperare în Euopa;
- OSCE - Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa;
- CPC - Centrul de Prevenire a Conflictelor;
- BIDDO - Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului;
- ODIHR - Office for Democratic Institucions and Human Rights;
- ICMN - Înaltul Comisar OSCE pentru Minoritățile Naționale;
- SG - Secretarul General al OSCE;
Organizația pentu Securitate și Cooperare în Europa (OSCE)
și Drepturile Omului
1. Scurt istoric
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa este un for pentru dialog politic la nivel înalt asupra unei game largi de aspecte de securitate și un instrument regional cuprinzător pentru avertizare timpurie, prevenirea conflictelor, managementul crizelor și reabilitarea post-conflict, vizând, în esență, creșterea încrederii între state, prin cooperare. Prin intermediul instituțiilor sale specializate, al unitaților de experți și rețelei de Misiuni din teren OSCE are competențe variate, cu impact asupra securității comune; controlul armamentelor convenționale și măsuri de creștere a încrederii și securității; combaterea amenințărilor transnaționale, activități economice și în domeniul mediului, democratizare, promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a libertății mass-media, precum și a drepturilor minorităților naționale. OSCE a fost creată în anul 1973 sub numele de Conferința pentru Scuritate și Cooperare în Europa (CSCE). Ideea creării și apoi negocierile dintre state datează încă din anii ʼ50, însă Războiul Rece dintre marile puteri militare și economice ale lumii SUA și URSS (Rusia), a împiedicat obținerea unor progrese substanțiale până în noiembrie 1972 la Helsinki. Recomandările rezultate în urma negocierilor, au fost stipulate într-un document numit „Carta Albastră” care au pus fundația pentru creara unei conferințe în trei faze, procesul Helsinki. Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) s-a deschis la data de 3 iulie 1973 la Helsinki, cu participarea a 35 state.
Cele trei faze ale conferinței au fost:
- Faza I -a constat în atingerea unui consens în privința Cartei Albastre;
- Faza a II-a a fost faza de lucru desfășurată la Geneva în perioada
18 septembrie 1973 - 21 iulie 1975;
- Faza a III-a a fost semnarea la Helsinki, în perioada 30 iulie - 1 august 1975, de către cele 35 de țări partincipante a documentului ce poartă numele de Actul Final de la Helsinki.
Modul de lucru pentru înbunătățirea relațiilor dintre state și implementarea Actului de la Helsinki a fost discutat și aprobat într-o serie de ședințe desfășurate la Belgrad (4 octombrie 1977 - 8 martie 1978), la Madrid (11 noiembrie 1980 - 9 septembrie 1983) și la Viena (4 noiembrie 1986-19 ianuarie 1989) pe baza unui set de principii.
Actul Final de la Helsinki atestă cele zece principii fundamentale pentru relațiile interstatale:
1) Egalitatea suverană a statelor;
2) Interzicerea utilizării forței și a amenițării cu forța;
3) Inviolabilitatea frontierelor;
4) Respectul integrități teritoriale a statelor;
5) Soluționarea pașnică a conflictelor;
6) Neamestecul în treburile interne;
7) Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;
8) Egalitatea și dreptul la auto-determinare;
9) Cooperarea între state;
10) Îndeplinirea cu bună credință a obligațiilor interstatale.
Prăbușirea cortinei de fier a impus necesitatea schimbării rolului Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) odată cu semnarea la 21 noiembrie 1990 a Cartei de la Paris - pentru Noua Europă. Începând cu data de 1 ianuarie 1995 numele CSCE se schimbă în OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa). La 19 noiembrie 1999, la Istambul (Turcia) s-a organizat un Summit de două zile unde OSCE a discut și a propus prin adoptarea Carta pentru Securitatea Europei. În prezent Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa numără 57 de țări participante din Europa Mediteraneană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord, după cum urmează: Albania, Andora, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Canada, Croația, Cipru, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Kazahstan, Kârgâzstan, Letonia, Lichtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Monaco, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Cehia, Republica Moldova, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Macedonia, România, Rusia, San Marino, Serbia, Statele Unite ale Americii, Slovacia, Slovenia, Spania, Duedia, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Ungaria, Uzbekistan, Vatican.
Bibliografie
https://www.osce.org/human-rights;
https://www.osce.org/ro/resources/publications;
https://www.mae.ro;
Preview document
Conținut arhivă zip
- OSCE si Drepturile Omului.docx