Parlamentul European

Parlamentul European

Istoric

Parlamentul European poarta aceasta denumire din 1962. Impreuna cu Consiliul si Comisia, formeaza un „triunghi instituțional” intre care se repartizeaza, in mare masura, puterea politica in cadrul Uniunii. Acest „triunghi” este completat de controlul judecatoresc exercitat de Curtea de Justitie.

Institutia parlamentara europeana isi are originea in tratatele constitutive ale Comunitatilor Europene. Inca din 1951, de la aparitia Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului,aceasta a avut printre institutiile sale „ Adunarea Comuna”, avand un rol de Adunare consultativa.

In 1957, cele doua Tratate de la Roma, care au pus bazele Comunitatii Economice Europene (CEE) si Comunitatii Europene a Energiei Atomice (CEEA), prevad fiecare crearea unei aceleasi „Adunari”, iar Conventia din 25 martie 1957 propune infiintarea unei „Adunari unice”.Prin rezolutiile din 1958 si 1962 isi va lua denumirea de „Adunare parlamentara europeana” si ulterior „Parlament European”. Acest nume, care difera de cel consacrat prin tratatele initiale, a fost contestat de catre Consiliu European, clarificandu-se in 1983, cand Consiliul European de la Stuttgart a mentionat in Declaratia solemna adoptata la 19 iunie 1983, formula de „Parlament European”. In 1986, Actul Unic European a consacrat oficial aceasta denumire si a introdus doua noi proceduri de luare a deciziilor: procedura de cooperare legislativa cu Consiliul si avizul conform.

Istoria Parlamentului European, in cele cinci decenii de existenta, este marcata de o lupta permanenta pentru cresterea rolului si competentei institutiei. Daca, initial, institutia era un simplu organ consultativ, puterea Parlamentului European a fost precizata pe calea acordurilor interinstitutionale si s-a extins prin revizuirile succesive ale Tratatelor constitutive, devenind, in prezent, un organism cu o importanta tot mai mare in sistemul institutional comunitar. Acesta este un aspect esential pentru inlaturarea deficitului de democratie ce, adesea, a afectat dezvoltarea Uniunii Europene si cresterea importantei sale.

Un factor foarte important al acestei evolutii l-a constituit competenta bugetara de care dispune Parlamentul (care imparte cu Consiliul „autoritatea bugetara”). Prin posibilitatea de care dispunde de a amenda proiectul de buget inaintat de Consiliu, parlamentul a reusit de-a lungul anilor sa „redefineasca” obiective politice. Este o evolutie similara cu cea a cresterii importantei parlamentelor nationale in definirea regimului parlamentar. Urmare a acestei evolutii, in 1975 a fost introdusa, printr-un acord interinsitutional, o procedura de conciliere intre Parlament si Consiliu pentru adoptarea legislatiei cu implicatii bugetare.

In 1993, prin Tratatul de la Maastricht, s-a consacrat o noua crestere a puterii Parlamentului European prin introducerea puterii de codecizie, intrucat in mod traditional, Consiliul era organul legiuitor al Uniunii.

In anul 1999, Tratatul de la Amsterdam a adus o extindere a competentelor Parlamentului European prin simplificarea procedurii codeciziei si prin aplicarea acesteia la noi domenii. Astfel, Parlamentul European a dobandit o reala putere de decizie, pe care o imparte insa cu Consiliul European. Asadar, sistemul Uniunii Europene a devenit asemanator unui sistem bicameral clasic in care Consiliul European reprezinta statele, iar Parlamentul European reprezinta cetatenii.

Daca, initial, structura parlamentara europeana era similara adunarilor parlamentare internationale, fiind compusa din membrii desemnati de parlamentele nationale-legitimare indirecta, o data cu alegerea parlamentarilor direct de catre corpurile electorale ale statelor membre ale Uniunii si, mai ales, dupa ce cetatenii acestor state au capatat si cetatenia europeana in cadrul Uniunii, Parlamentul European a devenit implicit, reprezentatul lor, capatand astfel o legitimitate directa, similara cu aceea a parlamentelor nationale, dar la scara europeana a Uniunii insasi.

Astfel, evolutia a dus la dezvoltarea caracterului democratic al Uniunii Europene, de care depinde atingerea obiectivelor politice, economice, dar si sociale, mergand pana la cresterea importantei si a competentelor Parlamentului European, in special in domeniul legislatiei comunitare si al raspunderii politice a Comisiei Europene si altor institutii comunitare, ceea ce implica si controlul lor pe linie parlamntara.

Locul de desfasurare a lucrarilor si functionarea Parlamentului European

In urma unor dezbateri aprinse, referitoare la locul de desfasurare, dezbateri intre Parlamentul European si statele membre, s-a ajuns in prezent la o situatie de compromis din motive istorice. Parlamentul European are trei sedii de lucru. Cele trei Comunitati europenene au fost constituite in acelasi moment. CECO a fost constituita in 1952 la Luxemburg, CEEA si CEE au fost infiintate in 1958 la Bruxelles. Strasbourg a devenit mai intai sediul Consiliului Europei, pentru a simboliza reconcilierea franco-germana, iar apoi, din 1952, sediul Parlamentului European. Intalnirea Consiliului European de la Edinburg, din 1992, si Tratatul de la Amsterdam (1997) au oficializat amplasarea institutiilor in cele trei locatii. Parlamentul European are sediul la Strasburg, unde isi tine cele 12 perioade ale sesiunii anuale, inclusiv sesiunea consacrata adoptarii bugetului comunitar. Sesiunile plenare aditionale se tin la Bruxelles, iar Secretariatul general al Parlamentului European si serviciile sale isi desfasoara lucrarile la Luxemburg.

Calendarul lunar al Parlamentului European are, in principiu, urmatoarea structura. Membrii Parlamentului European se intalnesc in sedinta plenara, timp de o saptamana, la Strasburg unde este sediul Parlamentului European. Comisiile parlamentare se intalnesc, in general, doua saptamani pe luna la Bruxelles, pentru a usura contactul cu Comisia Europeana si consiliul European.Ultima saptamana este rezervata intalnirilor grupurilor politice.

In ceea ce priveste legislatura Parlamentului European, ea are o perioada de 5 ani si coincide cu durata mandatului parlamentarilor.

Sesiunile Parlamentului corespund unei perioade de un an, acestea fiind subdivizate in „perioadele sesiunii”, reprezentand reuniunile pe care Parlamentul le tine in fiecare luna. De asemenea Parlamentul European poate sa se reuneasca la cererea majoritatii membrilor sai, a Consiliului sa a Comisiei, in sesiune extraordinara.