Parlamentul European

Parlamentul European, denumit si Adunarea Generală de catre Tratate institutive, este alcatuit din “reprezentanţi ai popoarelor statelor membre” ai Comunitaţilor Europene. Astfel, ca instituţie comunitară, reprezintă popoarele statelor membre privite in mod colectiv.

Desi Tratatele denumesc această instituţie comunitară “Adunare”, iar Consiliul Comunitaţii Europene s-a opus la schimbarea acestei denumiri, membrii Adunării au decis in 1962 folosirea titulaturii de “Parlament European”. De atunci, această denumire a fost adoptată si folosită în toate actele comunitare.

Membrii Parlamentului European sunt aleşi de către cetăţenii statelor membre, pentru o perioadă de cinci ani, prin sufragiu universal direct.

Decizia Consiliului prevede urmatoarele condiţii pentru desfaşurarea alegerilor parlamentare:

- Alegerile au loc între joia şi sâmbata unei anumite săptamâni;

- Orice persoană fizică, mai mare de 18 ani, are drept de vot;

- Orice persoană nu poate vota decat o singură dată;

- Statele pot restrange dreptul de vot doar la proprii cetăţeni sau îl pot recunoaşte şi rezidenţilor - cetăţeni ai altor state membre a Comunitaţilor Europene;

- Candidatura pentru alegerile parlamentare poate fi depusă fie independent, fie pe liste de partide, conform regulilor stabilite de fiecare legislaţie naţională a statelor membre.

Numărul de locuri ale fiecarui stat membru în Parlamentul European a fost fixat astfel încât să asigure o reprezentare satisfacătoare, bazată atat pe criterii demografice, cât şi pe criterii de apartenenţă politică.

În plus, conferinţa interguvernamentală din 1996 a decis ca, în perspectiva lărgirii Uniunii Europene prin aderarea de noi state, numărul parlamentarilor europeni să fie limitat la 700. Acest plafon implică şi schimbarea modului de determinare a reprezentativităţii şi revizuirea Tratatelor.

Atribuţiile şi puterile

Parlamentului European

În conformitate cu art. 137 din Tratatul CEE, Parlamentul exercită puteri “consultative şi de supraveghere”. El are puterea generală de a discuta orice problemă referitoare la Comunităţi, de a adopta rezoluţii faţă de aceste probleme şi de a invita guvernele statelor membre să acţioneze.

Pe scurt, atribuţiile Parlamentului European sunt urmatoarele:

- De a participa in procedură legislativă;

- De a pune întrebări Consiliului si Comisiei;

- De a adopta moţiuni de cenzură, atunci cand dezaprobă acţiunile Comisiei;

- De a discuta raportul general anual prezentat de Comisie;

- De a participa in procedură bugetară;

- De a iniţia procedurile judiciare in faţa Curţii de Justiţie împotriva Consiliului sau Comisiei, atunci când aceste instituţii omit să acţioneze, sau pentru a proteja propriile sale drepturi;

- De a participa in alte activitaţi ale Comunitaţilor.

Parlamentul dispune de trei puteri importante:

- Puterea legislativă, prin care împreună cu Consiliul Uniunii Europene adoptă legislaţia europeană (directive, ordonanţe, decizii). Această coparticipare la procesul legislativ asigură legitimitatea democratică a textelor de lege adoptate. PE nu are (încă) drept de iniţiativă, adică nu poate înainta propriile proiecte de legi; acest lucru însă a fost prevăzut în noua Constituţie a Europei. Acest drept de iniţiativă îl are la ora actuală numai Comisia Europeană. După semnarea Tratatului de la Nisa, în majoritatea domeniilor politice deciziile se iau pe principiul coparticipativ, la care parlamentul şi Consiliul au drepturi egale, urmând ca în cazul în care nu se ajunge la un consens decizia să fie luată în a treia şedinţă, în cadrul unei comisii de mediere.