Parlamentul European

Istoric

Parlamentul european este unul din organele Comunitatilor Europene.

Între 10-13 septembrie 1950, în cadrul CECO (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului) a avut loc prima sedinta a unei Adunari Parlamentare, alcatuita din 78 de membri ai parlamentelor nationale. Adunarea nu avea, în mare, decât rol consultativ, însa avea posibilitatea de a constrânge Înalta Autoritate a CECO sa demisioneze, prin neacordarea votului de încredere.

În 1957, odata cu Tratatele de la Roma, se înfiinteaza Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Atomului (EURATOM). Adunarea Generala, alcatuita acum din 142 de deputati, raspundea de toate cele 3 comunitati. Fara a beneficia de noi competente, adunarea îsi schimba totusi denumirea în Parlamentul European. În 1971 CE are un propriu buget, la elaborarea si adoptarea caruia participa si adunarea.

În 1979 au loc pentru primat data alegeri directe pentru Parlamentul European. În 1986 se semneaza Actul Unic European. În aceste tratate se foloseste pentru prima data notiunea de Parlament European, ale carui drepturi sunt extinse si în procesul legislativ general. Conform Tratatului de la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege si fara acordul Consiliului de Ministri si poate înfiinta comisii de investigatie.

Începând cu acest an este ales direct, o data la 5 ani, prin alegeri generale, libere si secrete.

În perioada 1952-1976 membrii Parlamentului European erau numiti de catre parlamentele statelor membre. Parlamentul European este reprezentantul democratic al intereselor celor 450 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene.

Structurile politice existente în tarile membre se oglindesc în rândul fractiunilor politice de la nivelul Parlamentului European. În acest parlament exista sapte fractiuni si o serie de deputati independenti.

Parlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetateni ai Uniunii Europene. Începând cu 13 iunie 2004, acesta are 732 de membri. S-a decis ca numarul maxim de parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un prag minim de patru si respectiv maxim de 99 de deputati pentru fiecare stat membru.

Sediul central, sediile secundare si structura organizatorica

Sediul central al Parlamentului European se afla la Strasbourg. Acolo se tin cele 12 sedinte anuale în plen, a câte patru zile fiecare.

Comisiile si fractiunile se mai pot de asemenea întruni la Bruxelles, unde de curând a avut loc si o sedinta plenara. La Luxemburg se afla sediul Secretariatului General.

Secretariatul General este condus de un secretar general si este alcatuit din 8 directii, fiecare fiind condusa de un director general, la care se adauga un Birou juridic. Directiile Generale mai apropiate sferei politice îsi au sediul la Bruxelles, celelalte la Luxemburg. Aici lucreaza circa 3500 de angajati, adica peste jumatate din personal, multi dintre acestia fiind traducatori si functionari ai serviciilor administrative.

Alegerile europene

Parlamentul European este ales o data la 5 ani. Ultimele alegeri europene au avut loc în iunie 2004, în toate cele 25 de state membre. Urmatoarele alegeri vor avea loc în 2009.

Numarul de deputati nu reflecta toate voturile primite; statele mai mici sunt reprezentate de un numar supraproportional de deputati, în timp ce cele mai mari, si mai ales Germania, de un numar subproportional.

Aceasta regula s-a modificat putin cu ocazia extinderii UE de la 1 mai 2004. Dupa rearanjarea numarului de mandate, Germania nu a fost obligata sa cedeze o parte din mandate deputatilor din statele recent aderate, spre deosebire de celelalte state membre.

Aceasta inechitate are doua motive tehnice:

Prin alegerea unei dimensiuni potrivite a fractiunilor parlamentare se asigura reprezentarea în parlament a diversitatii politice existente si în statele mai mici ale UE. Daca s-ar lua în considerare totalul voturilor primite din fiecare tara, atunci numarul de deputati ar fi atât de mare încât Parlamentul European ar deveni ineficient.

Presedintia, Biroul si Conferinta Presedintilor

Presedintele reprezinta Parlamentul în situatii oficiale si în relatiile internationale, prezideaza sedintele plenare si întâlnirile Biroului si Conferintei Presedintilor.

Biroul este organul regulator care este responsabil cu bugetul Parlamentului si raspunde de chestiuni administrative, de organizare si de personal. Pe lânga Presedinte si cei paisprezece vicepresedinti, acesta mai include cinci chestori care ocupa o pozitie consultativa în chestiunile administrative si financiare legate de Membri si de Statutul acestora. Membrii Biroului sunt alesi cu un mandat de doi ani si jumatate.Conferinta Presedintilor cuprinde Presedintele Parlamentului si presedintii grupurilor politice; ea este organismul politic conducator al Parlamentului. Conferinta elaboreaza agenda pentru sesiunile plenare, stabileste orarul activitatii organismelor parlamentare si termenii de referinta si dimensiunea comisiilor si delegatiilor parlamentare.