Parlamentul European și Evoluția Rolului sau Instituțional

1. Noțiuni introductive

Parlamentul European, asemenea Consiliului și Comisiei, este rezultatul tratatelor institutive. La început a avut denumirea de Adunarea Comună sau, simplu, Adunarea. Prin Rezoluția din 20 martie 1958, cele trei instituții similare s-au reunite în Adunarea Parlamentară Europeană. Patru ani mai târziu, în 1962, s-au decis alegerea denumirii de Parlament European, denumire pe care o poartă și în present.

Aproximativ 370 de milioane de cetățeni europeni din 27 de state sunt, în prezent, implicați în procesul de integrare, prin cei 732 de reprezentanți pe care îi au în Parlamentul European.

Primele alegeri directe în Parlamentul European s-au ținut în iunie 1979, când, la numai 34 de ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, popoarele națiunilor Europei, odată destrămate de război, au mers la urne pentru a alege membrii unui Parlament unic. Europenii nu ar fi putut găsi un simbol mai puternic al reconcilierii. Parlamentul European, a cărui legitimitate derivă din sufragiul universal direct, este ales la fiecare cinci ani. De-a lungul timpului, el a acumulat constant putere și influență printr-o serie de tratate. Aceste tratate, în special tratatul de la Maastrich din 1992 și tratatul de la Amsterdam din 1997, au transformat Parlamentul European dintr-un organism pur consultativ într-un for legislative, cu puteri similare cu cele ale parlamentelor naționale, cu rol de codecizie. Actualii deputați în Parlamentul European au fost aleși cu ocazia scrutinului din 2009 și își vor exercita mandatul până în 2014.

Parlamentul are trei roluri esenţiale:

- dezbate şi adoptă legislaţia UE, împreună cu Consiliul

- monitorizează alte instituţii europene, în special Comisia, pentru a se asigura că acestea funcţionează în mod democratic

- dezbate şi adoptă bugetul UE, alături de Consiliu.

Parlamentul European exercită, în mod tradițional, un rol consultative în elaborarea actelor comunitare și nu are, deci putere legislativă în sistemul comunitar.

De-a lungul timpului, Parlamentul European, însă, dobândește puterea bugetară, el fiind din ce în ce mai mult antrenat în materie co-decizională, sporind în intesitate.

Obligația de a consulta Parlamentul European s-a intensificat după Actul unic european prin procedura cooperării, lăsând, însă Consiliului ultimul cuvânt.

Parlamentul exercită un control politic asupra Comisiei: controlul se poate finaliza prin adoptarea unei moțiuni de cenzură împotriva Comisiei.

Tratatul asupra Uniunii Europene a instituționalizat inetrventia Parlamentului European în procedura de numire a membrilor Comisiei.

Dreptul de inițiativă al Parlamentului a fost recunoscut parțial. Tratatul asupra Uniunii Europene i-a atribuit, în mod official, dreptul de a cere Comisiei să elaboreze propuneri.

De asemenea, Parlamentul European beneficiază de o putere de codecizie legislativă.

Dreptul de a examina petiții a fost în mod official recunoscut Parlamentului European de noile texte care rezultă din Tratatul asupra U.E.

Parlamentul numește mediatorul și îl poate destitui.

2. Competențe și funcții

De-a lungul ultimelor decenii, puterea Parlamentului European a crescut în mod constant; drept urmare, în prezent, Parlamentul exercită rolul de colegislator în aproape toate domeniile în care legiferează Uniunea Europeană. Alături de Consiliu, Parlamentul adoptă sau modifică propunerile Comisiei. De asemenea, Parlamentul supraveghează activitatea Comisiei și adoptă bugetul Uniunii Europene. Modul în care sunt exercitate toate aceste misiuni este descris în continuare.

Dincolo de aceste competențe oficiale, Parlamentul cooperează îndeaproape cu parlamentele naționale ale țărilor din UE. Adunările parlamentare mixte organizate la intervale regulate permit o mai bună integrare a punctele de vedere naționale în cadrul dezbaterilor Parlamentului.

Parlamentul European este un apărător al drepturilor omului și al democrației în Europa și dincolo de frontierele acesteia. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene proclamă drepturile civile, politice, economice și sociale ale tuturor persoanelor care trăiesc pe teritoriul UE.