Parlamentul European - structură politică

1. Scurt istoric al Parlamentului European

Parlamentul European potrivit tratatelor comunitare, este institutia compusa din reprezentantii statelor reunite in Comunitati, definitie care nu a fost modificata prin tratatul de la Maastricht. Este reglementat de articolele 137 la 144 din tratatul CE (carora le corespund articolele 20 la 25 Tratat CECA; 107 la 114 Tratat CEEA). Tratatul de la Maastricht a adus in schimb modificari importante competentelor Parlamentului european in asa fel incat sa sporeasca participarea sa, in special in cadrul procedurii de decizie, in functie de principiul stabilit de articolul A din dispozitiile comune ale tratatului potrivit caruia deciziile sunt luate cat mai aproape posibil de cetateni. In afara de aceasta participare sporita la luarea deciziilor, principalele inovatii se refera la rolul Parlamentului in desemnarea Comisiei, in apararea intereselor cetatenilor Uniunii, in ceea ce priveste organizarea sa propriu-zisa existand putine modificari.

Intre 10-13 septembrie 1952, in cadrul CECO (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului) a avut loc prima sedinta a unei Adunari Parlamentare, alcatuita din 78 de membri ai parlamentelor nationale. Adunarea nu avea, in mare, decat rol consultativ, insa avea posibilitatea de a constrange Inalta Autoritate a CECO sa demisioneze, prin neacordarea votului de incredere. In 1957, odata cu Tratatele de la Roma, se infiinteaza Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Atomului (EURATOM). Adunarea Generala, alcatuita acum din 142 de deputati, raspundea de toate cele 3 comunitati. Fara a beneficia de noi competente, Adunarea isi schimba totusi denumirea in Parlamentul European.

In 1979 au loc pentru prima data alegeri directe pentru Parlamentul European. In 1986 se semneaza Actul Unic European. In aceste tratate se foloseste pentru prima data notiunea de “Parlament European”, ale carui drepturi sunt extinse si in procesul legislativ general. Conform Tratatului de la Maastricht Parlamentul poate respinge un proiect de lege si fara acordul Consiliului de Ministri si poate infiinta comisii de investigatie.

Parlamentul este ales incepand cu anul 1979, o data la 5 ani, prin alegeri generale, libere si secrete. In perioada 1952-1976 membrii Parlamentului European erau numiti de catre parlamentele statelor membre. Parlamentul European este reprezentantul democratic al intereselor celor 450 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene. Parlamentul European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles si Luxemburg. Structurile politice existente in tarile membre se oglindesc in randul fractiunilor politice de la nivelul Parlamentului European. In acest parlament exista sapte fractiuni si o serie de deputati independenti. Deputatii din Parlamentul European provin din circa 160 de partide politice diferite, in care acestia sunt membri in tarile lor de origine. La data de 20 iulie 2004 a avut loc sedinta constitutiva a celei de-a sasea legislaturi a Parlamentului European, care numara acum 732 de deputati.

Parlamentul European este asa-numita camera a reprezentantilor cetatenilor din Uniunea Europeana, in timp ce Consiliul Uniunii Europene este organismul reprezentativ al statelor din Uniunea Europeana. Regulamentul de functionare al Parlamentului European contine si alte reglementari privind modul sau de organizare. Parlamentul European constituie, alaturi de Comisia Europeana, Consiliul de Ministri, Curtea Europeana de Justitie si Curtea de Conturi, una din cele cinci institutii principale care guverneaza Uniunea Europeana. Parlamentul European este singura institutie comunitara ale carei sedinte si deliberari sunt publice. Dezbaterile, avizele si rezolutiile acestuia sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2. Sediul Parlamentului European

Sediul central al Parlamentului European se afla la Strasbourg. Acolo se tin cele 12 sedinte anuale in plen, a cate patru zile fiecare. Comisiile si fractiunile se mai pot de asemenea intruni la Bruxelles, unde de curand a avut loc si o sedinta plenara. La Luxemburg se afla sediul Secretariatului General.

Secretariatul General este condus de un secretar general si este alcatuit din 8 directii, fiecare fiind condusa de un director general, la care se adauga un Birou juridic. Directiile Generale mai apropiate sferei politice isi au sediul la Bruxelles, celelalte la Luxemburg. Aici lucreaza circa 3500 de angajati, adica peste jumatate din personal, multi dintre acestia fiind traducatori si functionari ai serviciilor administrative.

Primul sediu al parlamentului a fost ales simbolic la Strasbourg, imediat dupa constituirea acestuia. Orasul constituie un simbol al reconcilierii franco-germane dupa cel de-al II-lea razboi mondial. Dar fiindca nu existau birouri, activitatile s-au mutat intai la Luxemburg. Dupa constituirea CEE in 1958 orasul Bruxelles a fost ales sediul Comisiei Europene. De aceea comisiile parlamentare se intrunesc acum la Bruxelles. In Tratatul de la Maastricht s-a stabilit definitiv ca sediul Parlamentului European este la Strasbourg; aceasta clauza a fost consolidata in Tratatul de la Amsterdam, nelipsind nici din actualul Tratat de la Nisa.