Parlamentul României

Inlocuirea structurilor au permis revenirea tarii la traditiile sale parlamentare si la un Parlament cu adevarat reprezentativ si racordat la standardele statului de drept. Constitutia Romaniei prevede, in acest sens, ca Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate leguitoare a tarii si este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat..

Alaturi de institutia sefului statului si guvern, parlamentul constituie, in cadrul oricarei societati democratice, institutia politica cu rol major in structurarea si functionarea acesteia. Ea este creatia politica a burgheziei, a aplicarii in practica a principiilor separatiei puterii si al reprezentativitatii promovate de aceasta clasa. Aparuta inca din perioada moderna, de-a lungul vremii aceasta institutie a cunoscut numeroase transformari, atat in modul de constituire, structurare, functionare, al atributiilor si functiilor, cat si in privinta rolului si locului in societate, a relatiilor cu celalalte institutii ale statului.

Aparitia parlamentului de tip modern este legata de domnia si reformele burghezo- democratice ale lui A.I.Cuza. Parlamentul impus de domnul primei uniri romanesti era bicameral, constituit pe baza votului cenzitor de avere, varsta, sex, carte si unde o importanta parte a membrilor Corpului Ponderator erau numiti de domn.

Toate parlamentele romanesti pana la primul razboi mondial au fost constituite pe principiul votului cenzitor, unde s-a mentinut sensul de sex, avere, varsta si carte.

In contextul marilor reforme democratice impuse la sfarsitul primului razboi mondial si in Romania, incepand din 1918, se va adopta votul universal. Parlamentele din perioada interbelica vor avea la baza constituirii lor votul universal, egal, direct si secret.. Desi se mentine votul universal in desemnarea membrilor sai, aceasta este formala, reprezentantii sai sunt dirijati, numiti de conducerea politica si are in vedere numai reprezentantii puterii, ai partidului politic.

Votul, dezbaterile, confruntarile politice isi pierd din valoare si semnificatie, parlamentul de acest tip avand doar menirea de a da o forma legitima, legala, actelor, masurilor si deciziilor luate si impuse de autoritatile comuniste.

Parlamentul Romaniei de astazi se constituie pe baza votului universal, este bicameral, format din Camera deputatilor si Senat . Durata mandatului sau este de 4 ani.

In cadrul unei republici parlamentare semi-prezidentiale, asa cum este Romania, el are un rol major in crearea, expunerea, orientarea si directionarea evolutiei societatii democratice. Are rol decisiv in activitatea legislativa, participa la formarea si numirea unor institutii statale, guvern, curtea constitutionala, exercita o functie de control in societate, inclusiv asupra executivului.

Toate acestea fac si proiecteaza institutia parlamentului drept cea mai importanta din sistemul politic romanesc, din societatea romaneasca.

Bicameralismul

Bicameralismul a fost preluat si de cele trei Constitutii monarhice. In 1946, printr-un act normativ a carui constitutionalitate este discutabila, s-a renuntat la bicameralism in favoarea unicameralismului. Acest model de organizare a fost transpus si in constitutiile socialiste din 1948, 1952, 1965..

In 1990, s-a revenit la organizarea bicamerala a Parlamentului, solutie preluata si de Constituantul din 1991, pe motiv ca bicameralismul constituie o traditie in organizarea constitutionala democratica din Romania . Revenirea la sistemul bicameral a fost, din punct de vedere psihologic, reactia fireasca de respingere a modelului socialist (Marxist) de organizare a puterii legislative intr-un organism unicameral, iar din punct de vedere politic, rezultatul in viata politica a tarii a unor partide legate de un Parlament bicameral.

In reprezentarea, functionarea si eficienta activitatii parlamentului un rol major il are structura acestuia. Din aceasta perspectiva constatam astazi parlamente constituite dintr-o singura adunare numite parlamente unicamerale si din doua adunari - parlamente bicameral. Actuala structura a parlamentului este rezultatul actiunii si combinarii a mai multor factori: structura statala, sistemul constitutional, necesitatea modernizarii si cresterii eficientei, factori national-istorici, traditii. Contributia acestor factori in stabilirea structurii parlamentului variaza de la o societate la alta. In unele cazuri au primat factorii ce tin de traditie, in altele structura de stat, in cele mai multe cazuri insa, structura parlamentului a fost rezultatul actiunii tuturor factorilor.

In raport cu ceilalti factori, structura de stat s-a impus in stabilirea structurii parlamentului.

Structura unitara a statului a determinat in cele mai multe cazuri, dar nu in mod obligatoriu, un parlament unicameral.

Modalitatea de adoptare a legilor

Parlamentul adopta legi consitutionale, legi organice si legi ordinare. Legile constitutionale sunt cele de revizuire a Constitutiei.

In randul atributiilor pe care le are Parlamentul, cea mai importanta este legiferarea. Aceasta activitate este supusa unor norme constitutionale si regulamentare, care reglementeaza "traseul" legii din momentul exercitarii dreptului de initiativa legislativa si pana la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, norme ce formeaza continutul procedurii legislative parlamentare.

Intr-o definitie succinta, precizez ca procedura legislativa parlamentara cuprinde totalitatea regulilor pentru pregatirea dezbaterii, dezbatrea si votarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative in Parlament. In conformitate cu principiul Bicameralismului, ea se desfasoara in fiecare camera si, dac este cazul, in Camerele reunite, in sedinta comuna.

Procedura legislativa parlamentara cuprinde urmatoarele etape:

1. initiativa legislativa

2. examinarea si avizarea proiectelor de lege sau propunerilor legislative in cadrul comisiilor permanente

3. includerea proiectului de lege sau a propunerii legislative pe ordinea de zi a Camerei competente sa o dezbata

4. dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative in cadrul Camerei competente

5. votarea proiectului de lege in plenul Camerei

6. intoarcerea legii la Camera care are competenta decizionala in conditiile art.75 alin.(4) si (5) din Constitutie

7. semnarea legii de catre presedintii Camerelor

8. promulgarea si publicarea legii.