Parlamentul României

Istoria parlamentară în România începe în anul 1831 când în Ţara Românească a fost adoptat un act cu caracter constituţional denumit "Regulamentul organic". Un act având un conţinut identic şi aceeaşi denumire s-a aplicat în Moldova din 1832. Regulamentele organice au pus bazele parlamentarismului în Principatele Române. Convenţia de la Paris şi Statutul Dezvoltător al acesteia - act constituţional adoptat în 1864 din iniţiativa Domnitorului celor două Principate Române unite, Alexandru Ioan Cuza - au consolidat Reprezentanţa Naţională. Prin Statutul Dezvoltător al Convenţei de la Paris s-a introdus organizarea bicamerală a Reprezentanţei Naţionale care s-a compus din Adunarea Electivă (Camera inferioară) şi Senat. Constituţia din 1866, adoptată la 29 iunie 1866 şi promulgată de Domnitorul Principatelor Unite Române, Carol I, la 30 iunie 1866, a pus bazele moderne ale forului legislativ ca Reprezentanţă Naţională, care a funcţionat în concordanţă cu modul de organizare şi de funcţionare a parlamentelor Europei Occidentale din acea vreme. Tot atunci au căpătat contur definitiv principiile politice de guvernare, în spiritul marilor principii ale democraţiei liberale instituite de Revoluţia Franceză de la 1789. Din februarie 1938, odată cu instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea şi în 1940 după instaurarea dictaturii militare, rolul parlamentului a fost diminuat, el fiind lipsit de principalele sale atribuţii. În perioada comunistă, prin Constituţia din 1948, parlamentul a fost reorganizat, ca o adunare unicamerală, Marea Adunare Naţională, organismdformal,âsubordonatgtotalgputeriifcomuniste. După Revoluţia din 1989, s-a declanşat un proces de restructurare radicală a sistemului politic românesc în concordanţă cu principiile democraţiei constituţionale occidentale, în care a fost cuprins şi Parlamentul ca reprezentant suprem al poporului român. Noua Constituţie a ţării, aprobată prin referendum în 1991, organizează autorităţile publice pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. Parlamentul României este format din Camera Deputaţilor şi Senat, alese prin sufragiu universal, la care au acces cetăţenii români care au împlinit vârsta de 18 ani.

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora. Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării.

În prezent, Camera Deputaţilor are un număr de 345 de membri, iar Senatul este alcătuit din 137 senatori proveniţi din 42 de circumscripţii electorale.

Camera Deputaţilor este organizată în conformitate cu propriul Regulament. Structurile internejjalejjCamereijsuntjconstituitejdin: Birouljpermanent, comisiile parlamentare şi grupurile parlamentare. Biroul permanent este compus din: preşedinte, patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru chestori.

parlamPreşedintele Camerei Deputaţilor, care este, totodată, şi preşedintele Biroului permanent, se alege prin vot secret la începutul legislaturii, pe întreaga durată a mandatului Camerei, iar ceilalţi membri ai Biroului permanent sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni parlamentare. În afara comisiilor permanente pot fi înfiinţate comisii de anchetă şi alte comisii speciale.

Senatul este condus de un organism colectiv – Biroul permanent, compus din: preşedinte, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 2 chestori.kActivitatea Senatului se desfăşoară „în plen” şi „pe comisii”, îndeplinindu-se ca funcţii principale: adoptarea legilor, desemnarea şi revocarea unor autorităţi publice, exercitarea controlului parlamentar.

ParlamParlamentulPse întruneşte anual în două sesiuni ordinare, dar poate fi convocat şi în sesiuni extraordinare. Prima sesiune ordinară începe în luna Februarie şi nu poate depăşii sfârşitul lunii iunie, iar cea de-a doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie. Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc separat. Convocarea Camerelor în sesiuni comune se face numai de către preşedinţii acestora, asigurandu-se în acest mod independenţa Parlamentului.

Şedinţele comune ale Cemerei Deputatilor şi Senatului au loc în cazurile stabilite de Constitutie cum ar fi:

• adoptarea proiectelor sau propunerilor de revizuire a Constitutiei în cazul în care, prin procedura de mediere, Camerele nu ajung la un acord.

• depunerea jurămantului de către Preşedintele României.

• punerea sub acuzare a acestuia pentru înaltă trădare.

• primirea mesajului Presedintelui Romaniei.

• aprobarea bugetului de stat.

• examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Aparare a Ţării şi ale Curţii de Conturi.