Participarea terților în procesul civil

Daca, de regula, hotararea judecatoreasca produce efecte relative, adica numai intre partile litigante, cele care s-au judecat si nu produce efecte fata de alte persoane, straine de proces, sunt unele situatii in care solutia este diferita. Astfel, unele hotarari judecatoresti produc efecte erga omnes (de exemplu in materie de stare civila), sau este opozabila nu numai partilor litigante, ci si altor persoane. Aceste persoane, fata de care hotararea judecatoreasca este opozabila, pot cere chiar ele introducerea lor in proces, sau pot fi chemate in judecata, in garantie, sau poate fi aratat titularul dreptului.

Trebuie remarcat ca instanta nu poate introduce tertele persoane in proces, dar poate pune in discutia partilor necesitatea ca ele sa cheme in proces sis alte persoane. Aceste persoane, intrand in proces, dobandesc calitatea de parti.

In provinta formelor de interventie putem distinge:

a. formele de drept comun

b. formele specifice

Formele de drept comun se impart in interventie voluntara si interventie obligatorie. Ele sunt prevazute in codul de procedura civila.

Formele specifice sunt acelea prevazute in acte normative cu caracter special sau cele consacrate in practica, de exemplu, introducerea in cauza a unui tert intr-un litigiu de munca

Participarea tertilor in proces presupune un singur proces in curs, in cadrul caruia se formuleaza cereri incidentale.

1. Interventia voluntara

Interventia voluntara este o forma de drept comun, reglementata in art. 49-56 c.p.c. Ea poate fi de doua feluri:

a. in interes propriu

b. in interesul uneia dintre parti

Potrivit art. 49 c.p.c., oricine are interes poate interveni intr-o pricina care se urmeaza intre alte persoane.

a) Interventia in interes propriu este definita in art. 49 alin 1 c.p.c : interventia este in interes propriu atunci cand cel ce intervine invoca un drept al sau . Adevaratul criteriu de distinctie este, insa dreptul invocat, si nu interesul, care trebuie sa fie intotdeauna propriu, al intervenientului.

La interventia in interes propriu, numita si principapa, dreptul invocat apartine tertului, sau cel putin asa pretinde. Spre exemplu, in cazul unei cereri de revendicare, tertul solicita introducerea sa in proces, pentru recunoasterea dreptului sau de proprietate asupra imobilului ce formeaza obiectul litigios, situatie in care atat dreptul pretins cat si interesul apartin tertului.

In cazul interventiei principale, tertul urmareste realizarea sau conservarea unui drept al sau, vrand sa castige pentru el obiectul procesului. Dupa cum se observa, cererea de interventie principala se face impotriva ambelor parti initiale (reclamant, parat).

Potrivit art. 50 c.p.c., cererea de interventie in interes propriu va fi facuta in forma prevazuta pentru cererea de chemare in judecata.

Ea se poate face numai in fata primei instante, inainte de inchiderea dezbaterilor. Totusi, se poate face si in apel, cu invoirea partilor.

Se remarca faptul ca aceasta exceptie este si o exceptie de la art. 294 alin 1 c.p.c, potrivit caruia in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza si obiectul cererii de chemare in judecata, si nici nu se pot face alte cereri noi". In mod exceptional, in materie de poprire nu este necesar acordul partilor, deoarece art. 459 c.p.c dispune ca orice creditor al debitorului va putea interveni la judecare de poprire printr-o simpla cerere pana ce nu s-a dat o sentinta definitiva asupra validarii.

b) Interventia in interesul altei persoane este definita in art. 49 alin 3 c.p.c., potrivit caruia ea este in interesul uneia dintre parti atunci cand spreijina numai apararea acesteia.

De exemplu, in cazul unei cereri in revendicare, tertul vanzator cere introducerea sa in proces pentru a-l apara pe paratul care a cumparat bunul de la el, situatie in care dreptul pretins apartine paratului, iar interesul apartine intervenientului. Daca n-ar fi intervenit in proces, paratul ar fi fost evins si s-ar fi intors impotriva lui cu o cerere in garantie.

Interventia in interesul altei persoane, numita si interventie accesorie, are scop limita, intervenientul tinzand ca, prin apararile pe care le face, solutia sa se dea in favoarea partii pentru care a intervenit.