Participatia Improprie

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Participatia Improprie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 12 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Marina Lexa

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

1. NOȚIUNI.1
1.2. STRUCTURA PSIHICĂ A PARTICIPAȚIEI.1
1.3. PARTICIPAȚIA PENALĂ PROPRIE ȘI IMPROPRIE.2
1.4. REGIMUL PARTICIPAȚIEI IMPROPRII.3
1.5. ASPECTUL CRIMINOLOGIC.4
2. MODALITĂȚIILE PARTICIPATIEI IMPROPRII.5
2.1. NOȚIUNI.5
2.2. MODALITĂȚI REGLEMENTATE DE CODUL PENAL.5
3. MODALITATEA INTENȚIE ȘI CULPĂ.6
4. MODALITATEA INTENȚIE ȘI LIPSĂ DE VINOVĂȚIE.8

Extras din document

1. Noţiuni. Participaţia penală, presupune o anumită faptă prevăzută de legea penală (aspectul unitar) şi conlucrarea mai multor persoane la săvârşirea acelei fapte (aspectul plural).

A. Structura psihică a participatiei: Existenţa şi caracterul participatiei sunt condiţionate de două relaţii de ordin psihic între persoanele care îşi dau contribuţia la săvârşirea faptei:

a) o primă relaţie, esenţială pentru existenţa unei participaţii, priveşte factorul psihic „voinţă", în sensul că mai multe persoane îşi manifestă, explicit sau implicit, voinţa de a coopera la realizarea unei anumite fapte (acelaşi obiectiv). Această relaţie, această voinţă comună de a coopera relevă prin obiectivul ei existenţa bazei materiale (obiective) a participatiei.

O a doua relaţie, care marchează caracterul participatiei, priveşte factorul psihic „conştiinţa" (intelect) şi constă în existenţa aceleiaşi preocupări, aceleiaşi finalităţi, urmărită de persoanele care s-au hotărât să coopereze, în sensul că fiecare din ele urmăreşte în atitudinea psihică obţinerea aceluiaşi rezultat prin săvârşirea faptei (omogenitate, identitate). Această relaţie, această concordanţă psihică sub raportul rezultatului urmărit, relevă existenţa coeziunii subiective dintre participanţi.

b) Existenţa celor două relaţii este necesară pentru realizarea unei participaţii perfecte (întreagă), unei participaţii propriu-zise.

Lipsa primei relaţii exclude complet ideea de participatie, fiindcă nu se poate concepe o cooperare fără voinţa de a conlucra. Lipsa acestei prime relaţii implică deci şi inexistenţa celei de-a doua relaţii care se grefează totdeauna pe existenţa primei relaţii.

Lipsa celei de-a doua relaţii sau mai corect existenţa diformă a acestei relaţii nu exclude existenţa participaţiei materiale, pentru care este suficientă voinţa comună de a coopera; această participaţie nu mai este însă perfectă (întreagă), ci o participaţie nedesăvârşită, o participaţie improprie, în cadrul acestei participaţi! improprii toţi participanţii au voinţa comună de a coopera la efectuarea unei activităţi (participaţie materială), în schimb lipseşte coeziunea subiectivă dintre participanţi, în sensul că unii participanţi urmăresc obţinerea, prin colaborare, a unui alt rezultat decât cel pe care îl au în vedere ceilalţi participanţi sau pe care aceştia din urmă nu-1 înţeleg. Aşadar, unii dintre participanţi sunt antrenaţi fără a-şi da seama către realizarea rezultatului urmărit de ceilalţi participanţi, aşa că, în mod ascuns (insidios), relaţia subiectivă îmbracă o formă care reprezintă o lipsă de coeziune proprie, de unde şi denumirea de participaţie improprie.

B. Participaţia penală proprie şi improprie: a) în materie penală există parti¬cipaţie propriu-zisă atunci când două sau mai multe persoane îşi dau în mod voit contribuţia la săvârşirea unei activităţi (aşa încât este realizată prima relaţie, inerentă participaţiei: voinţa comună) şi toţi aceşti participanţi urmăresc realizarea aceluiaşi rezultat şi anume săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (fiind realizată astfel şi cea de-a doua relaţie din structura participaţiei: coeziunea subiectivă).

Aşadar, există participaţie penală propriu-zisă când toţi participanţii şi-au dat contribuţia cu intenţie la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, intenţia impli¬când şi voinţa comună de a coopera. De asemenea, există participaţie penală propriu-zisă când mai multe persoane desfăşurând în comun sau consecutiv o activitate au comis acte de culpă care au contribuit la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală şi sancţionată chiar în caz de culpă.

Sancţionarea participaţiei propriu-zise este prevăzută în dispoziţiile art. 27 C. pen.

b) Există, dimpotrivă, participaţie penală improprie atunci când persoanele care şi-au dat în mod voit contribuţia la efectuarea unei activităţi (voinţă comună) au urmărit rezultate diferite, nu au lucrat deci cu acelaşi fel de vinovăţie, aşa încât fapta prevăzută de legea penală la care a condus acea activitate a fost săvârşită de unii participanţi cu vinovăţie forma intenţie, iar de alţii cu vinovăţie forma culpă. Există, de asemenea, participaţie penală improprie când persoanele care au cooperat la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală au lucrat unele cu vinovăţie forma intenţie iar altele fără vinovăţie.

c) Participaţia penală improprie poate avea, aşadar, două forme:

- O primă formă în care fapta prevăzută de legea penală săvârşită prin con¬tribuţia participanţilor constituie, datorită laturii subiective, pentru unul sau pentru unii dintre ei o infracţiune de intenţie, iar pentru altul sau pentru alţii o infracţiune de culpă (forma intenţie şi culpă).

- O a doua formă, în care fapta prevăzută de legea penală săvârşită prin contri¬buţia participanţilor constituie, tot în raport cu latura subiectivă, pentru unul sau unii dintre ei o infracţiune de intenţie, iar pentru altul sau alţii o faptă lipsită de caracter penal (forma intenţie şi lipsa vinovăţiei).

În cadrul fiecărei forme de participaţie improprie putem avea câte două modalităţi, adică: participare cu intenţie la o faptă prevăzută de legea penală pe care un altul a săvârşit-o din culpă şi, invers, participarea din culpă la o faptă prevăzută de legea penală pe care un altul a săvârşit-o cu intenţie; de asemenea, participare cu intenţie la o faptă prevăzută de legea penală pe care un altul a săvârşit-o fără vinovăţie şi, invers, participare fără vinovăţie la o faptă prevăzută de legea penală pe care un altul a săvârşit-o cu vinovăţie. Modalitatea intenţie şi culpă şi modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie sunt socotite ca având importanţă penală, pe când mo¬dalităţile culpă şi intenţie şi lipsă de vinovăţie şi intenţie sunt, dimpotrivă, consi¬derate ca lipsite de importanţă şi au fost lăsate în afara incidenţei legii penale.

Cele patru modalităţi pot exista distinct dar ele pot fi întâlnite şi concurent, în sensul că în cadrul participaţiei penale privind săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală putem întâlni participanţi care au lucrat cu intenţie, participanţi care au săvârşit-o din culpă şi participanţi care nu au vinovăţie (contribuţia lor nu are caracter penal).

în toate modalităţile, dacă sunt mai mulţi participanţi care au lucrat cu intenţie, între aceştia luaţi separat participaţia este propriu-zisă; la fel, în cazul când mai mulţi participanţi au lucrat din culpă, între ei priviţi separat participaţia este de asemenea propriu-zisă (există omogenitate subiectivă).

Fisiere in arhiva (1):

  • Participatia Improprie.doc