Particularitatile Modelului Francez de Management

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Particularitatile Modelului Francez de Management.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 16 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Grigorut C.

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

Introducere;
Cap. 1 – Managementul – Definitii;
Cap. 2 – Managementul international;
Cap. 3 – Managementul European;
Cap. 4 – Modelul francez de management;
Concluzii ;
Bibliografie ;

Extras din document

Introducere

Începuturile managementului dateaza de mii de ani atunci când au avut loc primele actiuni umane de grup care s-au desfasurat în mod coordonat. Rezultatele se vad si astazi: marelezid chinezesc, piramidele egiptene, alte minuni ale lumii antice, structura bisericii crestine stabilita în secolul 2 e.n. si ramasa neschimbata în esenta.

În Biblie, Moise primeste sfaturi de la tatal sau referitor la structura organizatorica a poporului evreu aflat în fata unei sarcini complexe si dificile: sa stabileasca conducatori pentru fiecare grup de o mie de oameni, pentru fiecare grup de o suta, pentru fiecare grup de 50 de oameni si pentru fiecare grup de 10 oameni. Fiecare dintre acestia trebuiau sa aduca la judecata lui Moise, conducatorul unic, problemele majore, iar ei trebuiau sa rezolve singuri fiecare problema de mai mica importanta.

Revolutia industriala din secolul 18-19 este evenimentul cel mai important care a influentat managementul. Începând din secolul al XVIII-lea, sub influenta revolutiei industriale începuta în Marea Britanie, extinsa în Franta, apoi peste oceanul Atlantic în Statele Unite ale Americii, dupa 1865, au început sa apara mari organizatii economice, întreprinderi. Acestea erau bazate pe forta masinii care înlocuia treptat forta fizica a omului în procesul de productie al bunurilor materiale si serviciilor. Catre acea data termenul de management semnifica capacitatea de organizare rationala si de comandare competenta a activitatii grupurilor umane orientate spre atingerea unui scop. Notiunea de management implica în acelasi timp si necesitatea de a testa însusirile si aptitudinile fiecaruia si de a îl aseza pe fiecare la locul cel mai potrivit însusirilor si pregatirii sale.

Momentul oficial al nasterii ei este anul 1911 când a fost publicata cartea lui Frederick Winslow Taylor, intitulata “Principiile managementului stiintific”.

Dupa o perioada de acumulari, James Burnham publica în anul 1941, la New-York, cartea intitulata „Revolutia manageriala” (“The Managerial Revolution”), lucrare cu impact imediat si raspândire larga. Burnham defineste si notiunea de manager, ca vector al inovatiei si progresului, precum si notiunea de management, transmitând idei de valoare si actualitate.

La început, managementul era practicat doar în întreprinderile productive ; ulterior, treptat el s-a extins si la institutii publice si organizatii considerate neproductive. Si astfel, de–a lungul unui proces de durata, continutul conceptului de management s–a îmbogatit.

Cap. 1

Managementul - Definitii

Managementul reprezinta procesul de obtinere si combinare a resurselor materiale, umane, financiare si informationale în vederea îndeplinirii scopului primar al organizatiei respective, în conditii de eficacitate si eficienta. Managementul dirijeaza sistemul organizational în contextul unui mediu dinamic, urmarind o functionare eficienta si eficace.

Managementul este procesul de atingere a obiectivelor organizatiei lucrând cu si prin oameni, precum si al altor resurse ale organizatiei (Samuel Certo, 2002).

În acelasi sens este si definitia data managementului de catre (Ionescu, Cazan, Negrusa, 2001) potrivit careia managementul este « procesul de atingere a obiectivelor organizationale prin angajarea si implicarea celor patru functii principale : planificarea, organizarea, leadingul (antrenarea si motivarea) si controlul ».

În acelasi mod, managementul este « procesul întreprins de una sau mai multe persoane în vederea coordonarii activitatilor altor persoane spre a obtine rezultate pe care nu le–ar obtine daca ar actiona individual » (Ivancevich, Donnelly , Gibson, 1999);

Kreitner (1999) considera ca managementul reprezinta “o activitate cu si prin alte persoane în vederea atingerii obiectivelor organizatiei, folosind eficient resursele limitate, în conditiile unui mediu schimbator”.

Managementul este un proces de realizare eficienta a activitatii cu si prin oameni (Stephen Robbins, 2002).

O alta definitie originala a managementului apartine cercetatoarei americane Mary Parker Follet, si anume “arta de a determina realizarea unor lucruri cu ajutorul oamenilor” sau altfel spus “managementul înseamna a pune pe altii sa faca o anumita treaba”.

Peter Drucker, unul dintre cei mai faimosi autori din secolul XX în domeniul managementului organizatiilor, apreciaza ca “managementul înseamna organizarea resurselor în vederea atingerii unor performante satisfacatoare si a îndeplinirii unei activitati economice pe baza resurselor materiale si umane. Organizatia este un aranjament sistematic de resurse, în primul rând umane, dar si materiale, financiare, informationale, aranjament având un scop clar, respectiv realizarea unui anumit scop primar, a unui obiectiv sau set structurat de obiective, sau realizarea unei anumite activitati cu finalitate.

Cap. 2

Managementul international

Managementul internaţional reprezintă un management intercultural din cel puţin două puncte de vedere: mai întâi pentru că se referă la raporturi ce se stabilesc şi se devoltă între ţări diferite, deci între spaţii culturale naţionale diferite; apoi pentru că are în vedere interacţiuni între organizaţii – firma, clienţi concurenţa – care au valori şi comportamente diferite, adică au culturi de întreprindere diferite.

Orientarea managementului internaţional şi intercultural îşi găseşte cea mai bună aplicare în spaţiul european. Europa este prin excelenţă un continent al statelor-naţiune, care s-a format şi dezvoltat în mod organic, în urma unui îndelungat proces istoric.

Euromanagementul ca disciplină de studiu s-a afirmat în anii ’90, şi deci nu este o simplă particularizare regională a managementului comparat, a celui internaţional sau intercultural, el are drept obiect de cercetare o realitate specifică şi complexă: concepţia şi practica de management a organizaţiilor europene.

Fisiere in arhiva (1):

  • Particularitatile Modelului Francez de Management.doc