Pensia de Serviciu

Înţelesul de baza al cuvântului “pensie” în toate limbile de origine latină înseamnă provizie pentru mâncare şi locuinţă. Acest cuvânt este folosit pentru a desemna menţinerea unei persoane în cadrul unei instituţii sau plata pentru cazarea unei persoane la hotel sau în alt loc similar.

În literatura juridică pensiile de asigurări sociale de stat au fost definite ca drepturi băneşti acordate salariaţilor la expirarea unei perioade determinate de activitate şi la împlinirea vârstei prevăzute de lege ori în cazul pierderii totale sau în cea mai mare parte a capacităţii de muncă, precum şi urmaşilor acestei persoane

De aici rezultă, în fapt, principalele categorii de pensii reglementate în sistemul asigurărilor sociale de stat şi anume: pensia pentru serviciu si limită de vârstă, pensia de invaliditate, pensia de urmaş.

Sistemul introdus prin Legea nr. 19/2000 este mai complex decât sistemul anterior, reglementat prin Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, el cuprinde pe lângă aceste forme deja consacrate (pensia pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate, pensia de urmaş) şi forme noi, şi anume pensia anticipată, deosebit de atractivă pentru o societate în care activităţile economice se desfăşoară în cadrul unei economii de piaţă , dar şi pensia suplimentară, care se plăteşte din fondurile constituite în acest scop din contribuţia salariaţilor.

Au dreptul la pensii, în situaţia îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, următoarele categorii de persoane: asiguraţii care satisfac obligaţii militare, elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă datorită bolilor profesionale sau accidentelor de muncă survenite în timpul si cauza practicii profesionale, persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei sau în legătura cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, dacă erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invaliditaţii din aceasta cauză

Pensia de serviciu pentru militari se acordă in conformitate cu prevederile cuprinse în Decretul nr. 214/1977, modificat prin Decretul nr. 71/1990 în raport de activitatea şi contribuţia adusă la întărirea capacităţii de apărare a patriei, precum şi la dezvoltarea economiei naţionale.

Pensia militară se acordă la împlinirea vârstei de pensionare şi se stabileşte în funcţie de numărul anilor serviţi în cadrele permanente şi de soldă avută. Beneficiază, de asemenea, de dreptul de pensie, militarii din cadrele permanente care şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă. Cuantumul unei astfel de pensii se stabileşte în raport de cauzele şi gradul de invaliditate, precum şi de vechimea în serviciu.