Perimarea executării silite

Noțiuni generale

Perimarea este o sancțiune procedurală aplicabilă nu doar fazei de judecată propriu-zise a procesului civil, ci și fazei de executare silită. Astfel, în această materie, sancțiunea perimării constă în stoparea executării silite în faza în care se află la momentul constatării, deoarece se apreciază că lipsa de stăruință a părții dovedește dezinteresul în soluționarea cererii sale, iar ca efect al perimării, se con sideră că executarea nici nu a fost începută.

Potrivit art. 696 alin. (1) C.proc.civ., „în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune că, „în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. (...)".

Se observă că, spre deosebire de art. 389 C.proc.civ. 1865 , care prevedea că, dacă creditorul lăsa să treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricăror acte de exe cutare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept, regle mentarea actuală circumstanțiază în mod precis condițiile în care se poate reține culpa creditorului în lăsarea în nelucrare a executării silite, cu consecința aplicării sancțiunii perimării executării.

Perimarea intervine de drept și se constată chiar și din oficiu de către instanță, executorul judecătoresc sau alt organ de executare este obligat să refuze execu tarea dacă constată că a survenit perimarea, iar debitorul urmărit o poate invoca atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție. Cu toate acestea, dacă execu torul judecătoresc sau alt organ de executare continuă executarea, deși a intervenit perimarea, debitorul va putea invoca perimarea pe calea contestației la executare.

Procedura Perimării

Perimarea intervine de plin drept, la împlinirea termenului de 6 luni de la data comunicării către creditor, de către executorul judecătoresc, a solicitării scrise privind necesitatea îndeplinirii unui act sau demers necesar executării silite. Subliniem că trebuie ca solicitarea scrisă a executorului să se refere la un anumit act sau demers concret necesar executării silite.

Potrivit art. 696 alin. (2) C.proc.civ., în caz de suspendare a executării silite, peri marea curge de la data încetării suspendării. Precizăm că legea are în vedere sus pendarea dispusă în condițiile legii de instanța de judecată sau suspendarea de drept a executării silite. în cazul suspendării executării silite la cererea creditorului, termenulde perimare nu se suspendă. Din aceste dispoziții legale rezultă, pe de o parte, că perimarea executării va începe să curgă de la data încetării suspendării, indiferent de cauza de suspendare, Iar, pe de altă parte, că, după încetarea suspendării, creditorul are îndatorirea de a solicita în mod expres reluarea executării silite.

Perimarea se constată de către instanța de executare, la cererea executorului Judecătoresc sau a părții Interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părților. Legea nu impune însă și citarea executorului judecătoresc, nici măcar atunci când acesta este autorul cererii de constatare a perimării . Încheierea de constatare a perimării este supusă numai apelului în termen de 10 zile de la comunicare [art. 650 alin. (3) C.proc.civ].

Rezultă, așadar, că executorul judecătoresc nu poate constata el însuși perimarea, ci trebuie să sesizeze în acest sens instanța de executare. Instanța trebuie să aplice din oficiu perimarea, când este sesizată în cursul executării cu o cerere din partea debi torului. Acesta din urmă poate invoca oricând o perimare pe cale de excepție sau să ceară direct, pe baza constatării judecătorești a perimării, desființarea actelor de Executare îndeplinite .

Dacă executorul judecătoresc continuă executarea, deși a intervenit perimarea, debitorul o poate invoca pe calea contestației la executare, în termen de 15 zile de la data la care a luat cunoștință de actul de executare efectuat după împlinirea terme nului de perimare .

Desigur, creditorul se poate apăra invocând faptul că în timpul executării silite de bitorul a obținut suspendarea executării, fie pe baza unei căi de atac introduse împo triva titlului executoriu, fie în temeiul unei contestații la executare. Suspendarea exe cutării atrage și suspendarea termenului de perimare, iar după încetarea suspendării executării, termenul de perimare care a curs înainte de suspendare va intra și el în calculul termenului de perimare, la fel ca și în cazul suspendării prescripției. Cu toate acestea, potrivit art. 696 alin. (2) teza a ll-a C.proc.civ., termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului.

Deși legea nu prevede în mod expres, pentru identitate de rațiune, apreciem că soluția prevăzută de art. 417 C.proc.civ. privitoare la efectul întreruptiv al actului de procedură făcut în vederea continuării judecății se aplică și în cazul termenului de perimare a executării silite. Prin urmare, termenul de perimare a executării silite poate fi întrerupt prin îndeplinirea unui act de procedură efectuat în vederea continuării executării silite de către partea interesată .