Extras din referat
In tratarea acestui subiect un prim pas este acela de a defini notiunea de ’’persoana fizica ca subiect activ al infractiunii’’.
In doctrina penala din Romania , prin subiect al infractiunii se intelege acea persoana implicata in savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, prin savarsirea insasi a infractiunii, direct si nemijlocit (i calitate de autor), ori care a participat la savarsirea infractiunii (in calitate de instigator sau complice).
In legislatia din Romania, persoana care a savarsit o infractiune poarta denumirea de ’’infractor’’ sau ’’faptuitor’’’, cele doua notiuni avand semnificatii distincte.
In legislatia altor state, persoana care a participat material la faptele delictuoase este denumita ’’delicvent’’.
I. Raspunderea delicventului pentru fapta proprie.
Atat in legislatia din Romania, cat si in legislatia altor state, infractorul/delicventul trebuie sa indeplineasca anumite conditii.
O prima conditie se refera la varsta ceruta de lege pentru ca o persoana sa sa devina subiect activ al infractiunii .
Astfel, in legislatia noastra, pana la varsta de 14 ani se prezuma ca o persoana fizica nu are discernamant, adica nu-si poate da seama de rezonanta sociala a faptelor sale. Minorul cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani, raspunde penal doar daca se dovedeste ca la savarsirea faptei a avut discernamant. Minorul care a implinit varsta de 16 ani este prezumt ca are capacitate penala.
Pentru faptele savarsite de minori , legea penala are dispozitii speciale in comparatie cu faptele savarsite de majori, sanctiunile fiind reduse chiar la jumatate.
In prezent, se discuta unele modificari ale Codului Penal, in sensul ca se intentioneaza reducerea varstei de la care micii infractori sa raspunda pentru faptele lor de la14 la 13 ani .
În Germania, încă de la începutul secolului XX, s-a adoptat un regim special al delicventului minor faţă de cel major. În Germania, regimul penal al minorilor este integrat înt-un ansamblu de acte normative care alcătuiesc un sistem complex de măsuri cu caracter social-educativ şi de protecţie, în care aspectele represive constituie o excepţie cu reguli stabile pentru o legislaţie bine diferenţiată şi adaptată specificului acestei grupe de vîrstă.
Regimul penal al minorului şi ,, tînărului adult” este prevăzut în Legea tribunalului pentru tineret din 1923 cu modificările ulterioare, care se completează cu dispoziţiile Codului Penal. Germania este una din ţările care au o legislaţie penală separată pentru minori în ceea ce priveşte partea generală.
Conform Codului Penal german, subiect al infracţiunii se consideră persoana care la momentul comiterii faptei a atins vîrsta de 14 ani şi este responsabilă.
Minorul în vîrstă de pînă la 14 ani este considerat iresponsabil şi faţă de el nu se poate lua decît o măsură cu caracter social-educativ, de ocrotire şi asistenţă, a cărei executare este dată în competenţa diferitelor instituţii şi organisme autorizate sau înfiinţate de ,, oficiile de tineret” locale. Minorul între 14 şi 18 ani este considerat răspunzător, dacă în momentul săvîrşirii faptei avea un nivel de dezvoltare moral şi intelectual care să-i permită să conştientizeze caracterul ilicit al conduitei sale. Faţă de minorul pentru care se dovedeşte că nu are acest grad de maturitate se pot lua numai măsuri cu caracter educativ şi de ocrotire. Cu alte cuvinte, minorul între 14 şi 18 ani beneficiază de o prezumţie relativă de iresponsabilitate, care poate fi înlăturată prin dovedirea maturităţii sale morale şi a capacităţii de înţelegere a caracterului ilicit al faptei săvîrşite.
În dreptul penal francez conform Codului Penal Francez din 1994, persoana fizică va fi tras la răspundere penală, dacă la momentul săvîrşirii infracţiunii a împlinit vîrsta de 13 ani.
Minorii vor fi supuşi răspunderii penale, luîndu-se în considerare principiile:
- nu va fi supusă răspunderii penale persoana care nu a atins vîrsta de 13 ani;
- aplicarea unei pedepse penale mai blînde persoanelor de la 13 la 18 ani;
- stabilirea unui regim de detenţie mai blînd pentru minori.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Persoana Fizica ca Subiect Activ al Infractiunii.doc