Persoana Fizică ca Subiect de Drept

Ca subiecţi de drept Legislaţia Republicii Moldova prevede două persoane:

- persoană fizică

- persoană juridică

În referatul dat vom precăuta persoana fizică ca subiect de drept din toate aspectele.

Dexul defineşte Persoana ca „Individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice; ființă omenească.”

Din punct de vedeje al dreptului persoana fizică – subiect de drept – este omul privit în individualitatea sa, caruia legea îi recunoaşte calitatea de subiect de drepturi şi obligaţiuni în raporturile juridice. Potrivit legislaţiei, orice persoana fizică e dotată cu capacitatea de folosinţă(art. 18 la Codului Civil) şi capacitatea de exercitiu(art. 19 al Codului Civil) a drepturilor şi obligaţiunilor prevăzute în ea.

Persoana fizică din puct de vedere juridic este un concept prin care leguitorul întelege să definească omul în calitatea sa de fiinţă juridică, de participant la raporturile juridice şi de titular de drepturi şi obligaţii.

Adoptarea acestei denumiri s-a impus atît datorită faptului că leguitorul a simţit nevoia să precizeze că este vorba de un subiect de drept care are existenţă fizică, cît şi de nevoia de a distinge această categorie de subiecte de drept de cealaltă categorie, categoria persoanelor juridice, a persoanelor morale şi care reprezintă, de cele mai multe ori, un grup, un colectiv de oameni organizat potrivit legii, care poate să participe independent sau de sine stătător la raportul juridic.

Legal, aptitudinea persoanei fizice de a dobindi anumite drepturi şi obligaţii s-a concretizat prin formă, „capacitate juridică” a persoanei. Ea este garantată prin art. 4 al Constituţiei Republicii Moldova „Drepturi şi libertăţile omului” şi prin art. 15„Universalitatea”,16„Egalitatea”,17„Cetăţenia Republicii Moldova” şi 20„Accesul liber la justiţie” al Constituţiei R.M.

În baza celor spuse anterior putem sublinia că pentru a fi subiect de drept persoanele trebuie să aibă capacitatea juridică. Prin capacitatea juridică a persoanelor se înţelege aptitudinea acestora de a avea drepturi şi obligaţii, şi de afi subiect de drept în raporturile juridice.

Capacitatea persoanelor, definită în acest mod, poate fi denumită capacitatea generală sau capacitate civilă. Actul normativ care guvernează subiectele de drept în general şi pe cele de drept civil în special, este COD 1107 din 06.06.2002 Codul Civil al Republicii Moldova şi anume art. 18 „Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice” şi anume aliniatul unu „Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile (capacitatea de folosinţă) se recunoaşte în egală măsură tuturor persoanelor fizice”.

De aici putem trage concluzia că de regulă, capacitatea persoanelor poate varia în funcţie doar de natura şi ramura de drept, de care aparţine raportul juridic. Astfel, putem avea capacitatea de drept civil, capacitatea de drept penal, capacitatea de drept procesual etc.

Capacitatea persoanelor, deoarece este stabilita de lege care, le recunoaşte drepturi şi obligaţii juridice, este o capacitate juridica.

Capacitatea persoanei fizice

Capacitatea de folosinta. Capacitatea de exercitiu

Fie că este vorba de capacitatea civilă generală, fie că este vorba de capacitatea de drept civil, de drept administrativ etc., capacitatea juridică are doua parţi componente: capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.

Art. 18 „Capacitatea de folosinţă a persoanelor fizice” în aliniatul doi prevede că „Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare în momentul naşterii şi încetează o dată cu moartea”. Astfel spus, capacitatea de folosinţă este posibilitatea de a avea drepturi şi obligaţii, iar capacitatea de exerciţiu este atributul persoanei de a-şi exercita drepturile şi de aşi asuma obligaţii săvîrşind acte juridice.

Desigur, într-un raport de drept civil, conţinutul capacităţii de folosinţă a subiectului de drept se referă la aptitudinea de dobîndire a drepturilor şi obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile. Art. 18 aliniatul trei „Dreptul la moştenire a persoanei fizice apare la concepţiune dacă se naşte vie”.

O primă caracteristică a capacităţii de folosinţă este aceea că, de principiu, ea nu poate constitui obiect al înstrăinării sau renunţării de către subiectul de drept căruia îi aparţine.

O a doua caracteristică este aceea că nu pote fi îngradită. Neîngrădirea capacităţii de folosinţă lasa loc totuşi unor situaţii concrete, cînd ingradirea opereaza în anumite limite. Îngrădirea capacităţii de folosinţă se aplică în cazul cînd:

- unor tulburări psihice

- narcomanie

- abuz de alcool

- în cazul cînd persoana este anunţată dementă.

Începerea şi încetarea capacităţii de folosinţă. Aşa s-a mai spus, capacitatea de folosinţă începe odată cu nasterea persoanei şi încetează odată cu moartea ei. Acesta este principiul stabilit de Articolul 18 aliniatul doi une se menţionează că „Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare în momentul naşterii şi încetează o dată cu moartea.”

Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este confirmată de Articolul 19 al codului civil „Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice” unde se specifică că „Capacitate de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobîndi prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa.”

Capacitatea de exercitiu nu trebue confundată cu posibilitatea de a dobîndi drepturi şi obligaţii ci, este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobîndirea efectivă de drepturi şi obligaţii, prin incheierea unor acte juridice, ceea ce înseamna asumarea unor drepturi şi obligaţii.

Asumarea de drepturi şi obligaţii de către subiectul de drept se înfaptuieşte de către acesta singur şi personal. Aşadar nu mai operează nici reprezentarea nici asistarea.

Capacitatea de exerciţiu poate fi deplină, restransă şi lispsă de capacitatea de exerciţiu.

Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit vîrsta de 14 ani şi cele puse sub interdicţie judecătorească.