Persoana juridică

I.Notiuni generale.

In vechea doctrina romaneasca, persoanele juridice erau denumite “persoane

morale”. intr-o asemenea acceptiune, persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta, intelectuala, creata prin fictiunea legii. Numai legiuitorul era in drept sa creeze asemenea persoane, pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege .Abandonand aceasta teorie, stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept, deci un grup de oameni care,intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile .

Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de

subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice.Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil, eaeste frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept, administrativ, financiar,procesual etc.

Legislativ, sediul materiei il constituie Decretul nr. 31/1954 privind

persoanele juridice, precum si Legea nr. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la

persoanele juridice, asociatiuni si fundatiuni. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala, in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist.

Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea

la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice, numite elemente

constitutive.

II. Elementele constitutive ale persoanei juridice.

Potrivit art. 26 litera “e” din Decretul nr. 31/1954, sunt in conditiile legii

persoanei juridice, “orice organizatie (...) care are o organizare de sine statatoare

si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul

obstesc”.

Din parcurgerea acestui text, reiese ca trei sunt elementele constitutive

definitorii ale persoanei juridice, respectiv:

a) organizarea de sine statatoare;

b) patrimoniul propriu, adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care

au constituit persoana juridica;

c) un scop licit, in acord cu interesul general, obstesc.

Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate, legalitate,

exclusivitate, diversitate si cumulativitate.

Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de

persoane juridice.

Legalitatea, presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii,

neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive.

Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este

conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve.

Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat

necesare, cat si suficiente.

Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente, care pot

comporta multiple particularitati, de la o persoana juridica la alta.

Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele

consideratiuni, specifice fiecaruia:

A. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei

structuri interne bine conturate, constand in desemnarea unor organe proprii de

conducere, stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent .

Astel art. 15 din Legea nr. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei

autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”, in vreme ce art. 12 litera h, din

Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele, mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea,componenta si functionarea organelor sale de conducere, competentele, indatoririle si responsabilitatile acestor organe.

De asemeni, art. 7 lit. e, din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, prevede

obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere, denumirea acestora, modul de alegere si de revocare, durata mandatelor si atributiile lor.

B. PATRIMONIUL PROPRIU. Patrimoniul distinct este acel element

constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. Ca orice patrimoniu, patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva; in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta, cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale, indiferent de izvorul lor, delictual sau contractual.

Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art. 26 litera e, din

Decretul nr. 31/1954, referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. Mentionam sub titlu de exemplu:

- art. 4 alin. 1 din Legea nr. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al

regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau, pe langa obiectul de activitate,

denumirea si sediul principal;

- art. 3 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste

ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc.;

- art. 7 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul

cotizatiilor si la modul lor de incasare, la constituirea si lichidarea patrimoniului.

O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul

propriu al persoanelor juridice, si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice, cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa.