Piata de Capital

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Piata de Capital.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Radu Vintila

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

Orice economie este caracterizata de existenta si functionarea unor piete specializate în tranzactionarea de active financiare. Circuitul activelor financiare, de la ofertantii de fonduri (investitorii) la utilizatorii de fonduri, are drept scop satisfacerea nevoilor economice, finalizarea fiind profitul.

O economie sanatoasa depinde, în mod vital, de transferurile eficiente de fonduri de la cei ce economisesc catre firme si persoane ce au nevoie de capital - economia depinde de piete financiare eficiente.

Ca urmare a industrializarii crescânde a tarilor dezvoltate, majoritatea oamenilor lucreaza pentru corporatii si cea mai mare parte a economiilor sunt canalizate catre institutii cum sunt: casele de pensii, fondurile mutuale sau companii de asigurari. Aceste institutii poseda peste 90% din totalul obligatiunilor corporative si aproximativ 60% din capitalurile actionarilor ce nu apartin blocurilor de control sau companiilor-mama.

Entitatile ce doresc sa împrumute bani sunt puse în legatura cu cei ce dispun de surplusuri de fonduri în cadrul pietelor financiare. Fiecare piata opereaza cu titluri financiare diferite, serveste unor clienti diferiti sau actioneaza în parti diferite ale tarii.

1. Concepte de baza ale pietei financiare

Consideram activul ca fiind un bun apartinând unei persoane si care poate fi valorificat în activitatea economica. În raport cu natura procesului de valorificare, activele sunt de doua feluri: reale si financiare.

Activele reale sunt constituite din bunuri corporale (tangibile) sau incorporale (intangibile) care, integrate în circuitul economic, genereaza venituri în viitor sub forma de profituri, rente, chirii etc. (din engleza tangible sau real assets).

Activele financiare sunt materializate în înscrisuri (hârtii ori înregistrari în cont) care consacra drepturile banesti ale detinatorilor lor, precum si drepturile acestuia asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dobânzi, dividende, etc.).

Dupa tipul activelor care se negociaza si mecanismul prin care acestea sunt introduse în circuitul economic, piata financiara este formata din 3 mari sectoare: piata bancara, piata monetara, piata de capital.

Piata bancara se caracterizeaza prin tranzactii cu active bancare nonnegociabi/e, a caror lichiditate este maxima. Societatile bancare au rol de intermediere între investitori si utilizatori, pe baza relatiilor de credit. Se caracterizeaza prin risc redus, siguranta (posibilitatea retragerii activelor în orice moment).

Piata monetara este caracterizata prin tranzactii cu active financiare pe termen scurt de catre societatile financiare. Activele monetare au grad ridicat de lichiditate si sunt negociabile (exemple de active financiare pe termen scurt: depozite bancare, bilete la ordin, cecuri, certificate de depozit).

O componenta distincta a pietei monetare este piata valutara, care asigura conversia activelor dintr-o valuta în alta.

Piata de capital este specializata în tranzactii cu active financiare pe termen rnediu si lung. Acest tip de active au un grad de risc mai mare si sunt negociabile.

Motivatia principala a unei piete de capital consta în economia si plasarea valorilor mobiliare ale agentilor economici în cautare de capital, catre posibilii investitori, detinatori de excedente banesti.

Miscarea fondurilor în economie se poate face, fie ca o finantare indirecta (prin concentrarea fondurilor disponibile în banci si utilizarea acestor resurse pentru creditarea utilizatorilor de fonduri), fie ca o finantare directa (prin emisiuni de titluri financiare de catre utilizatorii de fonduri). Si finantarae directa poate avea forme în care se apeleaza la intermediari.Transferurile de capital între cei ce economisesc si cei ce au nevoie de capital se poate face în trei modalitati diferite:

1.Transferuri directe de bani si titluri de valoare, atunci când o firma vinde actuni sau obligatiuni, direct catre investitori, fara sa apeleze la intermediari.

2.Transferuri prin intermediul unui dealer (o casa de investitii). Dealer-ul serveste drept intermediar si faciliteaza emisiunea de titluri financiare.

3.Transferuri printr-un intermediar financiar (banca, fond mutual). Intermediarul obtine fonduri emitând propriile titluri de valoare si apoi utilizeaza banii pentru a cumpara titlurile emise de unele firme.

Acesti intermediari financiari fac mai mult decât un simplu transfer de bani si titluri, ei creeaza produse financiare noi.În cazul finantarii directe, se stabileste o retea între emitentii de titluri (cererea de fonduri) si investitori (oferta de fonduri). Deci, ca pe orice piata se confrunta cererea si oferta. În cazul pietei capitalului: cererea si oferta de capital.

Cererea de capital este din partea societatilor publice si private, institutii financiar-bancare nationale si internationale, societati de asigurari, etc.

Cererea de capital poate fi structurala (se concretizeaza în finantarea de investitii productive si actiuni sociale, constituirea capitalurilor financiare ale societatilor publice si private, etc.) sau legata de factori conjuncturali (indisponibilitatea resurselor financiare interne, necesitati financiare determinate de deficitele bugetare si ale balantelor de plati, etc.).

Fisiere in arhiva (1):

  • Piata de Capital.doc