Plagiatul

Plagiatul este un subiect delicat și de întindere mare, care se poate regăsi în mai multe domenii, continuând să fie o problemă majoră în lumea academică.

Conform DEX: „PLAGIÁT1, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. - (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] - Din fr. plagiat.”.

În articolul 4 alin. (1) lit. d din Legea privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare 206/2004 cu modificările aduse de Ordonanța nr.2 din 19 ianuarie 2016, este definit plagiatul: „expunerea intr-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ștințifice extrase din opere scrise, inclusiv in format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru si fără a face trimitere la sursele originale ”.

Prin diverse legi, se stabilesc norme de conduită, standarde de etică care trebuie respectate, iar o încălcare a acestora o reprezintă plagiatul. Articolul 2 din Legea 206/2004 : „ Normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare includ: [ ] b) norme de bună conduită în activitatea de comunicare, publicare, diseminare și popularizare științifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanțare depuse în cadrul competițiilor de proiecte organizate din fonduri publice ” și articolul 2 modificat prin punctul 2 din Ordonanta nr. 28/2011 : „ (2) Abaterile de la normele de bună conduită prevăzute la art. 2 lit. b), în măsura în care nu constituie infracțiuni potrivit legii penale, includ: a) plagiatul; ” , interzic plagiatul.

Din experiența mea ca studentă la Facultatea de drept, Universitatea din București, pot spune că plagiatul este o mare dilemă atunci când vine vorba de redactarea unei lucrări academice. Este foarte greu atunci când un student intră în facultate cu un minim de cunoștiințe cu privire la redactarea unei lucrări. De multe ori, studentul se află în situația în care are propriile lui idei, dar atunci când face o cercetare pe tema aleasă, constată că ideile respective sunt deja abordate de către alți autori. Evident că se creează o confuzie in mintea studentului cu privire la conținutul și structura lucrării. Un aspect important îl reprezintă regulile de citare pe care un autor trebuie să le folosească. În Ghidul de scriere academică pentru studenți lansat de Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) și Societatea Academică din România (SAR) detaliază la nivel național stilul de citare al Academiei Române și la nivel internațional cele 4 stiluri principale de citare: APA (American Psychological Association ), MLA ( Modern Language Association ), Harvard și Chicago .Folosirea acestora poate fi văzută ca o dovadă a muncii depuse a celui care a scris lucrarea, demonstrând faptul că a consultat mai multe surse, dar pe care nu le-a preluat ad litteram, trecându-le prin filtrul gândirii sale și păstrând intactă ideea autorului.