Planificare urmăririi penale

Introducere

Asigurarea respectării legalității în activitatea de urmărire penală, realizarea unei munci de calitate în acest domeniu presupun o organizare și planificare judicioasă, științific fundamentată, a tuturor acțiunilor și măsurilor ce se întreprind pentru soluționarea operativă și completă a cauzelor penale comise de minori.

Principala trăsătură a conținutului lucrăriii în cauză este de a scoate în evidență rolul și eficacitatea activității de organizare și planificare într-o cauză penală care determină direcția și linia cercetării infracțiunilor comise de minori. Astfel planificarea apare ca o veritabilă activitate creativă, de organizare, sistematizare și verificare în practică a datelor și faptelor existente în cauzele penale comise de minori, activitate care se bazează pe valorificarea experienței pozitive a ofițerului de urmărire penală și pe folosirea cunoștințelor sale de drept penal, drept procesual penal, criminalistică, psihologie judiciară, medicină legală.

1. Aspecte generale privind eficientizarea organizării și planificătii cercetării infracțiunilor comise de minori

Managementul măsurilor de urmărire penală, contribuie la realizarea sarcinilor procesului penal, începând chiar din faza actelor premergătoare.

Considerată drept un element tactic fundamental în descoperire și cercetare a infracțiunilor etapa organizării și planificării urmăririi penale servește la realizarea dezideratelor procesului penal: identificarea, calificarea la timp și în mod complet a infracțiunilor. Astfel, că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie atrasă la răspundere penală.

Organizarea și planificarea cercetării infracțiunilor este veriga de legătură între normele de drept și cele de tactică. Starea criminogenă la compartimentul infracțiunilor comise de minori este alarmantă, înregistrîndu - se o creștere constantă a acestor genuri de infracțiuni. În acest context este inadmisibil ca problema cercetării infracțiunilor comise de minori să rămână neelucidată.

Aspectele în cauză au fost abordate de savanți precum R.S. Belkin, L.N. Calincovskii, N.P. Iablokov, I.F. Crîlov, L.M. Corneev, A.M. Larin, A.G. Filipov, S. Doraș, Iu. Odagiu. În lucrările savanților nominalizați au fost tratate elemente ce țin de organizarea și desfășurarea acțiunilor de urmărire penală cercetarea la locul faptei, percheziției, particularitățile de cercetare a unor tipuri de infracțiuni ș. a.

Tot ei au fost și acei care pe lângă compartimentele de tehnică și tactică criminalistică au contribuit la elaborarea unui nou compartiment - metodica cercetării infracțiunilor. În rezultatul unei retrospective a doctrinei criminalistice și a tezelor managmentului acești autori au identificat și înaintat un șir de viziuni pentru a scoate în evidență și elabora esența procesului de organizare, planificare, precum și a procesului de cercetare a infracțiunilor. Aceste abordări conțin elemente distincte, ce solicită în opinia noastră o evaluare a acestora. Spre exemplu savantul A.M. Larin definește organizarea cercetării infracțiunii ca : „Selectarea, repartizarea forțelor și mijloacelor aflate la dispoziția ofițerului de urmărire penală, crearea și utilizarea condițiilor optime în scopul realizării justiției”.

I.F. Crîlov a mai inclus în organizarea cercetării infracțiunii și condițiile necesare pentru lucru a ofițerului de urmărire penală; biroul de serviciu, transportul, asigurarea tehnico-materială. Simion Doraș este de părerea că prin organizare se are în vedere, pe de o parte, crearea condițiilor de muncă, pregătirea și repartizarea forțelor și mijloacelor de care dispun organele respective, iar, pe de altă parte, ordonarea în baza planului de lucru a activităților și măsurilor necesare realizării scopului propus, al clarificării depline a faptelor și a împrejurărilor ce pot contribui la confirmarea adevărului într-un proces penal.