Politici Penale Europene

I. COMPETENŢELE UNIUNII EUROPENE

Tratatul de la Lisabona reglementează Competenţele Uniunii, în conformitate cu rezultatele dezbaterilor purtate în cadrul Grupurilor de lucru. Necesitatea de a clarifica împărţirea competenţelor între Statele membre şi Uniune a reprezentat una din misiunile esenţiale ale ultimelor discuţii, întrucât, de-a lungul timpului, natura şi obiectivele Uniunii au înregistrat unele evoluţii.

Astfel, sunt stabilite cele trei categorii de competenţe care se exercită în cadrul Uniunii:

- Competenţele exclusive ale Uniunii;

- Competenţele partajate între Statele membre şi Uniune;

- Competenţele de sprijin, de coordonare sau complementare ale Uniunii.

În ceea ce priveşte competenţele exclusive în art. 3 TFUE este stipulat că:

1. Uniunea dispune de competenţă exclusivă în următoarele domenii:

- uniunea vamală;

- stabilirea regulilor de concurenţă necesare funcţionării pieţei interne;

- politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;

- politica comercială comună;

- conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune de pescuit.

- pentru încheierea de acorduri internaţionale atunci când această încheiere este prevăzută într-un act legislativ al Uniunii, fie este necesară pentru a permite Uniunii să-şi exercite competenţa la nivel intern, fie din cauză este susceptibilă să afecteze regulile comune sau să le altereze modul de aplicare.

2. Uniunea este întemeiată pe valorile indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii; aceasta se întemeiază pe principiile democraţiei şi statului de drept , situează persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creând un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

Contribuie la păstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune, respectând diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi identitatea naţională a statelor membre şi organizarea autorităţilor lor publice la nivel naţional, regional şi local, caută să promoveze o dezvoltare echilibrată şi durabilă şi asigură libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor, precum şi libertatea de stabilire.

Drepturile, libertăţile şi principiile recunoscute de aceasta:

Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decit in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.

Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta:

- pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;

- pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal detinute;

- pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.

Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

Nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in conditii de aservire.

Nimeni nu poate fi constrins sa execute o munca fortata sau obligatorie.

Nu se considera munca fortata sau obligatorie in sensul prezentului articol:

- orice munca impusa in mod normal unei persoane supuse detentiei in conditiile prevazute de art. 5 din conventie sau in timpul in care se afla in libertate conditionata;

- orice serviciu cu caracter militar sau, in cazul celor care refuza sa satisfaca serviciul militar din motive de constiinta, in tarile in care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu in locul serviciului militar obligatoriu;

- orice serviciu impus in situatii de criza sau de calamitati care ameninta viata sau bunastarea comunitatii;

- orice munca sau serviciu care face parte din obligatiile civile normale.

Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale:

- daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent;

- daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarire pronuntata, conform legii, de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege;

- daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cind exista motive verosimile de a banui ca a savirsit o infractiune sau cind exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savirseasca o infractiune sau sa fuga dupa savirsirea acesteia;

- daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarita pentru educatia sa sub supraveghere sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente;

- daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

- daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare.

Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in termenul cel mai scurt si intr-o limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa.