Pozitivismul în Drept

Referat
8/10 (1 vot)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 13 în total
Cuvinte : 3483
Mărime: 18.68KB (arhivat)
Cost: 3 puncte

Extras din document

1. Introducere în filosofia dreptului pozitiv

Dreptul nu este un dat, ci un proces; un proces de geneză şi evoluţie, datorat unui complex de factori socio-istorici.

Istoria dreptului se regăseşte în istoria gândirii dreptului, care este şi istoria aplecării reflexive şi înţelegerii esenţei dreptului.

Această istorie a dreptului, coroborată cu cea a statului au generat multe curente de gândire juridică, politică, din care au luat naştere o serie de „şcoli”, denumire generică a unei teorii care a atras în jurul ei o mulţime de cercetători ca au încercat să explice fenomenul juridic.

Una dintre abordările cele mai interesante în filosofia dreptului o reprezintă filosofia dreptului pozitiv care descrie relaţia dintre filosofia dreptului şi jurisprudenţă. Motivul e acela că filosofia dreptului pozitiv încearcă o abordare obiectivă realizând o legătură între dreptul universal şi aplicarea acestuia în prcatica judiciară.

Pozitivismul este indisolubil legat de dezvoltarea ştiinţei moderne care prin noile descoperiri ştiinţifice în astronomie, biologie, chimie, fizică etc. A afectat profund concepţiile filosofice despre om, cunoaştere, univers. În prim planul cunoaşterii au fost situate nu ideile pure, ci faptele, experienţa, practica, metodele experimentale, empiriste, de observare a faptelor.

Potrivit lui Mircea Djuvara, pozitivismul este o şcoală metodologică de gândire, care a fost întemeiată de marele cugetător francez din prima jumătate a veacului al XIX-lea, Auguste Comte. Lui i-a aparţinut una dintre primele interpretări ale acestei noi orientări – „Cours de philosophie positive”, 1830-1842 – care consideră faza ştiinţifică sau pozitivistă ca o fază distinctă, superioară a istoriei umane, după faza teologică şi cea metafizică. El observă că în evoluţia istorică, primul fel de explicaţie pe care oamenii l-au încercat pentru fenomenele naturii, este cel teologic. Ele sunt atunci socotite ca produsul activităţii voite a mai multor sau a unei divinităţi. Acest stadiu de cercetare constituie ceea ce Comte numeşte starea teologică a omenirii.

În al doilea stadiu care constituie starea metafizică, spiritul omenesc nu se mai simte mulţumit cu această explicaţie şi o înlătură. El explică fenomenele naturii personificându-le, nu sub forma teologică, dar sub forma metafizică, şi atribuie anume o realitate ascunsă care nu se poate constata. Fenomenele apar astfel ca produsul unor „forţe naturale”.

În faza a treia se ajunge la stadiul pozitiv în care nimic nu se afirmă, decât ceea ce se poate riguros constata, controla, măsura, ca o realitate externă materială. În faza pozitivă cunoştinţa ştiinţifică se mărgineşte a constata constanţa succesiunii unor fenomene între ele şi printr-aceasta ajunge la prevederea lor. Ştiinţa are astfel drept obiect al său succesiunea fenomenelor: „savoir, c’est prevoir”.

2. Variante ale pozitivismului

Termenul de pozitivism în filosofie nu are o semnificaţie unică, general acceptată, el desemnând şi alte curente filosofice precum: empirismul, pragmatismul, pozitivismul logic.

Se pot distinge numeroase variante, clasificate în mod diferit de diverşi autori.

2.1. Utilitarismul

Reprezintă într-un anume sens o reacţie împotriva caracterului abstract al filosofiei politice şi al filosofiei dreptului din secolul al XVIII-lea. Astfel, Bentham abordează empiric înţelegerea dreptului într-o manieră individualist utilitară.

Preview document

Pozitivismul în Drept - Pagina 1
Pozitivismul în Drept - Pagina 2
Pozitivismul în Drept - Pagina 3
Pozitivismul în Drept - Pagina 4
Pozitivismul în Drept - Pagina 5
Pozitivismul în Drept - Pagina 6
Pozitivismul în Drept - Pagina 7
Pozitivismul în Drept - Pagina 8
Pozitivismul în Drept - Pagina 9
Pozitivismul în Drept - Pagina 10
Pozitivismul în Drept - Pagina 11
Pozitivismul în Drept - Pagina 12
Pozitivismul în Drept - Pagina 13

Conținut arhivă zip

  • Pozitivismul in Drept.doc

Alții au mai descărcat și

Drept Constitutional si Institutii Publice

Sectiunea I - Drept constitutional Noţiunea de drept constituţional Dreptul este definit ca ansamblul regulilor de conduită, instituite sau...

Actele ce Derivă de la Guvernul României

1. Actele institutiilor publice Doctrina româna de drept public prezinta doua categorii de acte ce emana de la institutiile publice, acestea...

Drept Constitutional

1. Care sunt elementele componente ce pot fi subsumate conceptului de drept? a. ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii b. reguli...

Politica Europeana pentru Protectia Mediului

CAPITOLUL I REGLEMENTĂRI PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI Reglementările privind protecţia mediului, aliniate la cerinţele Uniunii Europene, au fost...

Locul si Rolul Conventiei Europene a Drepturilor Omului in Sistemul Juridic Romanesc

I. INTRODUCERE Situatia drepturilor omului in Romania a inregistrat in ultimii ani o evolutie demna de remarcat atat in ceea ce priveste...

Institutiile Politice - Obiect de Studiu al Dreptului Constitutional

INSTUTIIILE POLITICE  OBIECT AL DREPTULUI CONSTITUTIONAL 1.Ce sunt institutiile politice? Institutiile sunt forme organizatorice create de...

Ideologia Liberală

1. Introducere Liberalismul este frecvent cunoscut şi drept idealism. Originile acestuia trebuie căutate în gândirea politică europeană modernă,...

Acquis-ul Comunitar privind Libera Circulatie a Persoanelor

1. ACQUIS-UL COMUNITAR PRIVIND LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR Esenta acestei libertati consta in eliminarea discriminarilor intre cetatenii...

Ai nevoie de altceva?