Practică judiciară - Acțiune în recuperarea contravalorii serviciilor de telefonie-cablu și c-v echipamente primite în custodie

1. Noțiuni generale

Conform art. 942 C.c. “Contractul este acordul între două sau mai multe persoane, spre a constitui sau a stinge între dânșii un raport juridic”, sau altfel zis convenția dintre două sau mai multe persoane cu scopul de a produce efecte juridice.

Încheierea contractului este guvernată de principiul libertății contractuale deoarece orice contract este creația unei voințe umane. Principiul libertății contractuale se exprimă și prin faptul că o persoană poate încheia orice fel de contract, poate să determine prin voința sa clauzele contractuale și efectele pe care contractul urmează să le producă.

Codul penal român are un fundament consensualist. În principiu în scopul încheierii valabile a unui contract trebuie să fie împlinite condițiile prevăzute la art. 948 Cod Civil: capacitatea părților de a contracta, consimțămantul valabil al părților care se obligă, existența unui obiect licit și moral, o cauza licită și morală.

Antecontractul, precontractul, contractul preliminar sau provizoriu, promisiunea de contract.

Promisiunea făcută de promitent și beneficiar prin care prima parte se obligă față de cea de-a doua parte care acceptă să încheie în viitor un contract al cărui conținut este prevăzut, în esență, în antecontract.

Promisiunea făcută numai de una dintre părți - promitentul, care se obligă de cealaltă parte - beneficiarul, să încheie, la cererea acestuia, un contract al cărui conținut este prestabilit.

Oferta și acceptarea ofertei - reprezintă manifestarea unilaterală de voință, exprese și tacite, în vederea încheierii unui contract.

Pactul de preferință - este convenția prin care promitentul se obligă ca, în cazul în care urmează să vândă un bun, să-l prefere, la prețuri egale, în calitate de cumpărător, pe beneficiarul promisiunii.

Promisiunea de porte-fort - este manifestarea de voință prin care promitentul se obligă față de creditorul promisiunii de a depunde toate diligențele pentru a determina o altă persoană să artifice un act, să efectueze o prestație sau să încheie un contract.

Contractul sub condiție - este contractul prin care părțile convin că, în cazul realizării condiției suspensive, să se perfecteze cu efect retroactive, iar în cazul condiției rezolutorii, să se desființeze cu efect retroactiv.

Contractul cu termen suspensiv - este contractul care este perfectat, dar executarea lui este amânată până când se îndeplinește termenul.

Libertatea contractuală - reprezintă posibilitatea de a încheia contracte în conformitate cu legea, de a stabili conținutul și efectele lor, de a le modifica și desface.

Libertatea contractuală este garantată de Constituția României, prin care: “Cetățenii beneficiază de drepturile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea”.

Statutele persoanelor fizice și juridice privind libertatea contractuală se regăsesc în:

- Decretul nr. 31/1954 - privitor la persoanele fizice și juridice;

- Decretul-lege nr. 66/1990 - privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești;

- Legea nr. 109/1996 - privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit;

- Legea nr. 31/1990 - cu privire la societățile comerciale;

- Legea nr. 15/1990 - privind organizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale;

- Legea nr. 36/1991 - cu privire la societățile agricole și alte fomre de asociere în agricultură

Limitele principiului libertății contractuale:

a) Limite generale stabilite de norme imperative ale legii:

- nu se pot încheia contracte care au cauze imorale sau un obiect ilicit;

- anumite categorii de persoane (judecătorii) nu pot încheia unele varietăți de contracte decât cu condiția obținerii unei autorizații prealabile;

b) Se realizeaza prin reguli de conviețuire socială (părțile nu pot încheia acte juridice care ar contraveni regulilor de conviețuire din orânduirea noastră):

- proxenetismul;

- concubinajul.

Rolul contractului:

Contractul reprezintă principalul izvor de obligații. Dacă o convenție este legal facută, ea are o putere de lege între părți. Însemnătatea contractului ca mijloc de stabilire a celor mai variate relații între persoanele fizice și juridice este evidentă în toate domeniile, de la cele mai firești și mai simple activități ale oamenilor, până la conducerea economiei naționale și la stabilirea relațiilor internaționale.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 469/2002, în contractele încheiate părțile contractante vor prevedea că, în cazul neîndeplinirii în termen de 30 de zile de la data scadenței a obligațiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), debitorii să plăteasca, în afara sumei datorate, penalități pentru fiecare zi de întarziere.