Prefectul

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Prefectul.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 8 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Bordea Vasile

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

În Roma Antica, notiunea de prefect sau prefectura, semnifica fie unitati administrative, fie functii oficiale (civile,militare,economice…etc.)

Prefectul este, asa cum sustinea Prof. M. Waline, o creatie napoleoniana; ea a fost creata in anul al-VIII-lea de la Marea Revolutie Franceza; pâna la modificarea Constitutiei Frantei din anul 1958, prefectul era reprezentantul Guvernului si seful administratiei departamentului în care functiona.

Dupa 1958, prefectul este:

- reprezentantul statului, al intereselor nationale;

- reprezentantul Guvernului;

- organ de administratie generala;

- organ de coordonare a serviciilor statului din departament. (J.Rivero)

În tara noastra, functia de prefect a fost instituita prin Legea pentru consiliile judetene nr.396 din 2/14 aprilie 1864 care, în articolul 91, prevedea ca „ prefectul, ca cap al administratiei judetene, dirige toate lucrarile acestei administratiuni si executa hotarârile consiliului judetean.”

Prefectul, dupa cum prevede alineatul 2 al articolului 3, era comisar al Guvernului pe lânga consiliul judetean.

Potrivit Legii pentru organizarea administratiunii locale din 3 august 1929, prefectul era numit prin decret regal, la propunerea Ministerului de Interne. Din reglementarile cuprinse in aceasta lege, rezulta ca prefectul avea o tripla calitate, cu atributii corespunzatoare. Astfel:

- ca delegat al autoritatii centrale;

- ca reprezentant al Guvernului;

- seful politiei în judet, potrivit articolului 276.

Autonomia locala, reprezinta un principiu al implementarii institutiei prefectului în sistemul administratiei publice. În ordinea evenimentelor istorice ea este anterioara statului. Prof. Anibal Teodorescu, preciza ca „ideea de autonomie locala atrage dupa sine descentralizarea administrativa, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implica autonomia”.

De aceea, descentralizarea, ca element esential al autonomiei locale, nu poate fi conceputa, cel putin în statele unitare, fara existenta unui control din partea statului, denumit, traditional, control de tutela, exercitat în unele tari ( Italia, Franta ) de functionari sau autoritati ale administratiei de stat, iar în altele ( Marea Britanie) de catre judecatori. Precizez ca si sistemul controlului de tutela din Franta, ca si cel de la noi de altfel, duce în final, în fata instantei de contencios administrativ.

Autonomia locala, mai ales într-un stat unitar, nu poate fi conceputa decât în anumite limite. Nu se poate admite ca într-un stat de drept sa fie nesocotita legea, autoritatea executivului central sau a justitiei datorita aplicarii principiului autonomiei locale. Autonomia locala nu poate fi realizata decât în cadrul principiilor statului de drept, principiul autonomiei locale fiind unul dintre acestea. De aici legatura organica care trebuie sa existe între autonomia locala si lege, dintre interesele locale (comunale, orasenesti, municipale, judetene) si interesele nationale exprimate prin lege. Asa se explica de ce, în toate tarile democratice, la nivelul unitatii administrativ-teritoriale de nivelul cel mai înalt, a fost instituit un reprezentant al statului, al puterii executive, cu rolul de a veghea asupra aplicarii legii de catre autoritatile administratiei publice locale, organizate pe baza autonomiei administrative

Fisiere in arhiva (1):

  • Prefectul.doc